Am gasit intr-un sertar un asa-numit "Caiet de compuneri". Aveam 9-10 ani cand am inceput sa scriu in el. Din pacate, l-am abandonat foarte repede. Am gasit inauntru o poveste intitulata "Flacaul" si o chestie de doua pagini cu numele incredibil "Duhul Mortii" - un fel de basm neterminat si total absurd.
Caietul are 410 pagini, pe care sunt uimit sa constat ca am avut rabdarea sa le numerotez. Am scris doar 7 pagini si apoi am abandonat proiectul. Mult mai tarziu, la pagina 11 am scris asa: "OSCAR WILDE. DE PROFUNDIS Suferinta este o clipa foarte lunga, pe care nu o putem imparti in perioade."
La pagina 11 am scris din nou: "Suferinta este o clipa foarte lunga, pe care nu o putem imparti in perioade. Putem doar sa-i cunoastem simptomele si sa le inregistram reintoarcerea. Cu noi, timpul insusi se invarte pe loc si pare ca se invarte in jurul unui punct al durerii. Imobilitatea paralizanta a unei vieti".
La pagina 408, un scris necunoscut, probabil al unui elev de-al mamei. E o lista intitulata Cuprins, in care sunt insiruite piese din bibliografia scolara a vremii: Miorita, Baltagul, Budulea Taichii, Toma Alimos, Amintiri din copilarie etc.
La pagina 410, scrisul mamei: Doina voiniceasca, In numele legii, Flamanzenii etc.
In poza sunt cele doua pagini cu "Duhul Mortii". Ma intreb de ce le-am abandonat. Sa-mi fi dat seama ca sunt niste aiureli ilogice?
Demential! :)))
RăspundețiȘtergere