Rămânerea în pat

În cazul Apostu, primarul de la Cluj corupt până la nivel de celulă, au apărut înregistrări SRI ale unor convorbiri telefonice. Protagoniștii sunt Călin Stoia, amic de-al lui Apostu și un „afacerist” din Argeș.  Acest Stoia, care este administrator și acționar al firmei de salubritate Brantner-Vereș , poartă următorul dialog cu cel din Argeș:

Stoia Calin: Stai putin, e foarte important cine trebuie sa plateasca banii astia. Primaria, care trebuie sa-i primeasca de unde?

Afacerist Argesean: De la Guvern.

S.C.: De la Guvern ce? De la Fondul de rezerva?

A.A: Da, Fondul de rezerva.

S.C.: Ala-i la dispozitia primului ministru.

A.A: Da, pai asta ti-am zis, ca ala merge…

Catalin Stoia - omul care nu se da jos din pat pentru numai o suta de mii de euro

S.C.: Si de ce nu-i da?

A.A: Pai se face o lista acuma, ca de aia e urgenta, cica se face o lista acuma in care sa se dea la mai multi si stii cum e, care intra pe lista. Asta ne trebuie.

S.C.: Mai frate, iti spun sincer si sa nu ma intelegi gresit, dar suma e prea mica ca sa pot sa declansez o chestie de genul asta, ba, haide, dati-le la aia un milion de euro, intelegi? Adica eu am niste mecanisme prin care pot sa declansez o operatiune de genul asta, dar toate astea au niste costuri.

A.A: Pai normal ca oamenii…

S.C.: Is oameni seriosi, daca  spun ajutati-ma si pe mine sa ia ala un milion …pentru o suta de mii nu ma dau jos din pat.

A.A: Da, da, atunci da, prima transa e de 500 mii, urmatoarea e de 500, intelegi?

S.C.: Inteleg, de asta incerc sa-ti spun, ca sa ajungi acolo in preajma lu number one trebuie sa ajungi prin niste oameni care au si ei anumite valori, intelegi? Si asta vine si spune, ce-mi iese mie la afacerea asta? O suta de mii? Sau 50 mii cum zici  tu? Pai pentru 50 mii nu ma dau jos din pat, frate.

Eu nu vreau să fiu populist. N-o să plâng pe umerii săracilor care nu au cu ce se încălzi în timp ce felurite jivine demne de spânzurătoare fură ca-n codru și se îmbogățesc galopant. O să spun doar atât: cazul de la Cluj este doar unul dintre miile de cazuri, pe care fie că SRI le instrumentează, fie că nu, pot fi întâlnite an de an, de la Revoluție încoace. Dintre ele, un procent uriaș nu sunt dovedite niciodată, în vreme ce un procent infim ajung în instanțe și sunt spălate acolo cu câteva luni de arest. Mai pe scurt, este un sistem mafiot trans-partinic, care a străbătut toate guvernele post-decembriste și care, probabil, va continua să funcționeze nestânjenit, indiferent cine va conduce România. În orice caz, sunt uimit să văd cum se discută între acești mafioți. Să spui că pentru șpagă de o sută de mii de euro nici nu te dai jos din pat, mi se pare pur și simplu odios. Înțelegeți? Odios, adică așa cum se spunea despre Ceaușescu - mă gândesc că vă amintiți sintagma aia cu „odiosul dictator și sinistra lui soție”. Pe mine unul, dialogul de mai sus mă face să realizez că senatorul Voicu, ăla arestat ca pildă de corupție, nu este decât un miel nevinovat față de acești nemernici. Sistemul mafiot funcționa încă dinainte de 1989. La Sinaia, în zilele Revoluției, a avut loc o întâmplare care dovedește asta cu prisosință. Speriat că prăbușirea lui Ceaușescu o să aducă după sine „tragerea la răspundere” a celor din sistemul de partid și de stat, un mare grangure din turismul sinaian a aruncat într-un WC de la Izvorul Rece o grămadă de bancnote americane. Și la scurt timp, prin conducta care deversa mizeria în canal, au început să curgă dolarii. Cum canalul era înfundat, fișicurile au ieșit la suprafață și niște tipi încremeniți de spaimă au văzut cum pluteau banii în rahat. Poate crede cineva că s-a făcut vreo anchetă? Își imaginează cineva că s-a găsit vreodată proprietarul banilor? Dacă da, acela este un mare naiv. De atunci, eu unul m-am lămurit că Revoluția nu va schimba nimic. Cei care făcuseră parte din sistemul comunist au înțeles și ei, cu toții, că își pot vedea liniștiți de treabă, pentru că regimul Iliescu - pe cale de constituire, urma să-i protejeze. Și chiar așa a fost. În loc să fie lustrati, vechii comuniști au fost încurajați să pună mâna pe economia țării. Și pentru că ei nu știu altfel, s-au organizat în structuri mafiote, care funcționează perfect și astăzi. Din când în când mai iese la lumină câte un caz, cum ar fi cel de la Cluj. Dar cine e fraierul care să nu realizeze că e vorba doar de un interes al mafiilor transpartinice, că omul dat în fapt e doar un pion de sacrificiu, că a călcat pe bec sau că a încercat să iasă din sistem după ce și-a făcut plinul? Oh, de ce n-am plecat eu în Nouă Zeelandă atunci când am avut ocazia?