Muntele. Prima parte

Dragostea de munte îşi are rădăcina în frumuseţea locului de unde priveşti, în transparenţa aerului, în claritatea cerului, în adîncul prăpăstiilor, în marea singurătate. Ea izvorăşte din senzaţia înălţimilor, din prezenţa pericolului, din tumultul libertăţii, din uitarea tuturor lucrurilor omeneşti.

GUIDO REY

Cînd e bine să te duci la munte ? Totdeauna. Nu este anotimp care să-ţi închidă drumul spre înălţimi. Adevăratul drumeţ ştie să iubească natura sub toate înfăţişările ei.

BUCURA DUMBRAVA

Nicăieri ca în munte nu există atîta varietate pe un spaţiu foarte restrîns, într-o singură zi în munte poţi vedea şi simţi schimbările din cursul unui an întreg.

JOHN RUSKIN

Munţii noştri sînt mult mai cuminţi, mai familiari şi mai buni decît Alpii. Noi nu dorim şi nu putem să trecem de 2 500 m altitudine. Carpaţii sînt inima ţării noastre. Ca să ne iubim ţara, trebuie să-i cunoaştem inima.

DUMITRU ALMAŞ

Am sufletul sălbatic şi ceea ce am iubit mai mult în natură a fost singurătatea. Mi-a fost totdeauna sete de ea şi am căutat-o pretutindeni. Sînt de-ajuns două mii de metri ca să devin fericit.. .

HENRY RUSSEL

Am îndrăgit clipele cînd, ajunşi sus, ne strîngem mîna frăţeşte şi îmbrăţişăm orizontul; am îndrăgit asprimea elementelor naturii, ecoul iodlerelor, roşeaţa apusurilor, modestia florilor alpine, marea de nori culcată la picioarele noastre, foşnetul cetinii şi susurul apelor...

ION COMAN

Adevăratul alpinist se caracterizează prin modestie, oroare de vorbărie şi în special prin dragostea faţă de natură.

HENRY HORDHAU X

Moţii priveau munţii. Erau colţuroşi, prăpăstioşi, acoperiţi de zăpadă, tari, de gresie, formaţi din stînci aspre şi învălmăşite. Moţii îi priveau. Tăcuţi, pe păduri, cu fruntea încruntată, pleoapele lor se închideau şi se redeschideau, lăsînd să se strecoare munţii înăuntru, în fîşii subţiri, ca şi cum ar fi fost o băutură rară, pe care ar fi vrut să o guste cît mai îndelung.

GEO BOGZA

Îmi plăcea mult să mă odihnesc la mare. Iubesc această zînă ciudată. Ea are secretul vieţii, dar cît este de zbuciumată! Plecam să regăsesc calmul, în imobilitatea Alpilor, nu a Alpilor strălucitori care par o permanentă sărbătoare de cascade şi lacuri frumoase. Preferam pe marele pustnic, gigantul tăcut, Mont Blanc-ul. Numai la el speram să regăsesc zăpadă şi odihnă.

JULES MICHELET

Iubesc codrul veşnic verde al bradului, iubesc culmile neînfricate cu crestele dure, iubesc apele care murmură curgînd la vale, iubesc umila floare care de mii de ani răsare în plai; iubesc veveriţele zglobii şi vulturii falnici; iubesc oamenii înţelepţi ai naturii.

ANDREI PANDREA

Cea mai curată desfătare a mea este să mă aşez în faţa Bucegilor şi să-i privesc. Acela care-i priveşte nepăsător nu vede decît o îngrămădire ciclopică de stînci. Pentru mine, însă, fiecare din aceşti munţi este o fiinţă deosebită.

NESTOR URECHIA

Sub aparenta lui imobilitate, muntele este însăşi mişcarea şi ia formele cele mai diverse, cele mai seducătoare. El este imaginea vieţii şi totodată simbolul evoluţiilor spiritului omenesc.

ANDRE THEURIET

Atunci cînd nimeni nu se gîndea să urce munţii, un vînător de capre şi un savant — Jacques Balmat şi Michel Paccard — s-au unit pentru a îndeplini una din cele mai simple şi mai mari acţiuni: atingerea piscului inaccesibil. A fost o nebunie; ei au creat alpinismul şi au dat omului o pasiune în plus.

GUIDO REY

Marea o priveşti ca un visător, aşezat pe mal sau plutind, ea aleargă spre tine, te înconjoară, te sfătuieşte să stai liniştit. Muntele, dimpotrivă, trebuie să te duci tu la el; muntele nu se dă învins decît celor care au puterea să-l cucerească. Ca să iubeşti muntele, trebuie să-ţi placă a umbla. Pe malul mării stai jos; la munte te sui.

ALBERT DAUZAT