Mi-a fost dat sa aud o expresie incredibil de plastica si totodata absurda. Eram la Hushgombotzleves ala sau cum ii zice hotelului unguresc si luam micul dejun. Maria, care mereu se culca tarziu zicand ca nu-i e somn si se trezeste cu forta devreme, bineinteles ca nu avea chef sa manance nimic. Degeaba i-am tot explicat cum e cu cresterea, degeaba i-am spus ca mai avem vreao 300 de kilometri pana acasa si o sa i se faca foame. O tinea pe-a ei. Dar si noi pe-a noastra, asa incat pana la urma s-a dus, si-a luat ceva in cea mai mica farfurie pe care a gasit-o, s-a asezat la masa si a inceput sa mestece incruntata. La care Lili imi explica: "Vezi? Asta e mancatul cu dusmanie". Ei bine, m-am tavalit de ras la faza asta. Tot repetam: "mancatul dusmanos" si ma mai rostogoleam o tura pe dusumea...
Multe chestii dusmanoase am intalnit la viata mea - priviri, vorbe, atitudini, scrisori, lovituri...dar mancatul cu dusmanie, asta mi s-a parut ceva greu de egalat si imposibil de intrecut in materie de absurditate plastica.
