Călătorul fantastic
M-am jurat că
nimeni pe lume nu o să cunoască această întîmplare. Totuşi, doresc să o
povestesc aici. Nu sunt absolut sigur că este adevărată. Oare acest straniu
coşmar, pe care-l redau acum cît mai fidel posibil, să fi fost doar un vis? Dar
nu, prea mult relief capătă precizia detaliilor, nu poate fi un vis... eu l-am
auzit... eu l-am văzut pe acest om! Care om?
Trenul gonea cu toată
viteza în direcţia Bordeaux. Vagonul meu era pustiu sau cel puţin aşa mi-l
imaginam căci, la un moment dat, brusc, un om s-a aşezat în faţa mea, urcat, fără
îndoială, în ultima clipă, înaintea plecării de la Poitiers... Instalat
probabil în compartimentul vecin, nu l-am putut sesiza... Dar, văzîndu-mă de pe
culoar, a venit lîngă mine.
Nu cred că sunt
un laş. În mod obişnuit îmi stăpinesc nervii fără probleme. Ei bine, acest om
îmi provoca frica.
