Tot mergand eu in fiecare zi pana la Hannover cate 24 de kilometri, prin sate si orasele, mi-a sarit in ochi un lucru: lipsesc oamenii. Da, e ceva aparent neverosimil si cu toate astea e asa cum spun. Merg cu masina prin sate si parca as trece prin locuri unde a fost aruncata bomba cu hidrogen. Nu vezi pe nimeni decat in statiile de autobuz, in balconul casei, ori in masina parcata in fata curtii. Mai multe sunt animalele: cai, caprioare...
Acum doua zile veneam cu Maria de la scoala si sporovaiam. La un moment dat, numai ce-o aud ca striga: "Tati, uite-un om!" Nu glumesc, asa a strigat. M-am uitat si am vazut un tip care mergea pe o alee pierduta intr-un camp, indreptandu-se catre o padurice. Uite-o, am tras-o azi in poza, din mers:
Prin urmare, a observat si Maria lipsa oamenilor din peisaj. Ce chestie sinistra...
