Închipuie-ţi
că a început războiul şi ai ajuns prizonier. Eşti aruncat într-o celulă şi
lăsat acolo multă vreme. Nu se întâmplă absolut nimic, primeşti mâncare de trei
ori pe zi, eşti dus la duşuri odată pe săptămână, ieşi în curte în fiecare
dimineaţă şi faci mişcare. Poţi să citeşti în celula ta, poţi să scrii.
Problema e că nimeni nu-ți spune ce urmează să se întâmple. Dar tu te gândeşti,
nu ai cum să nu te gândeşti, la faptul că inamicul, cel care te ţine prizonier,
are un plan în ce te priveşte. Poate că are de gând să te scoată într-o
dimineaţă din celulă şi să te ducă în faţa plutonului de execuţie. Poate o să
te spânzure, sau o să te electrocuteze. Poate vei fi torturat zile şi nopţi
întregi. Numai inamicul ştie care este planul. Nu-i exclus să te lase încă
multă vreme în celulă, aşteptând un anume moment ca să-şi pună planul în
aplicare. Dar, desigur, nu-i exclus să te elibereze fără nicio explicaţie, după
cum este egal posibil ca într-o zi să-ţi aducă şi familia în închisoare.