Mama micuţului Zhai Yongling era o budistă foarte evlavioasă. Era atât de pioasă, încât recita din scripturile budiste fără încetare, de dimineaţa până seara.
Într-o zi, Yongling vru să-i spună ceva şi o strigă tocmai când aceasta invoca mai abitir numele lui Budha.
Într-o zi, Yongling vru să-i spună ceva şi o strigă tocmai când aceasta invoca mai abitir numele lui Budha.
Mama rezistă cât rezistă la chemările fiului, dar îşi pierdu în cele din urmă cumpătul:
- Isprăveşte! îl mustră ea, supărată. De ce mă tot strigi atâta?
- Isprăveşte! îl mustră ea, supărată. De ce mă tot strigi atâta?
- Vezi, mamă, replică fiul, te superi pe mine doar pentru că te-am chemat de câteva ori. Închipuie-ţi, atunci, cât de supărat trebuie să fie Budha, când îi chemi numele de mii de ori pe zi!
Abia atunci în capul mamei începu să se facă lumină...
