Trei povesti scurte chinezesti

Mama micuţului Zhai Yongling era o budistă foarte evlavioasă. Era atât de pioasă, încât recita din scripturile budiste fără încetare, de dimineaţa până seara.
Într-o zi, Yongling vru să-i spună ceva şi o strigă tocmai când aceasta invoca mai abitir numele lui Budha.

Mama rezistă cât rezistă la chemările fiului, dar îşi pierdu în cele din urmă cumpătul:
- Isprăveşte! îl mustră ea, supărată. De ce mă tot strigi atâta?

- Vezi, mamă, replică fiul, te superi pe mine doar pentru că te-am chemat de câteva ori. Închipuie-ţi, atunci, cât de supărat trebuie să fie Budha, când îi chemi numele de mii de ori pe zi!

Abia atunci în capul mamei începu să se facă lumină...

********

Respectabilul domn Lu, rămas văduv către asfinţitul vieţii, îşi luă de nevastă o femeie tânără şi frumoasă. Nefericită de această căsnicie, tânăra nevastă era mai tot timpul cu sprâncenele încruntate.

Într-o zi, domnul Lu o întrebă:

- Regreţi că te-ai măritat cu un om bătrân, ca mine ?

- Nu, răspunse aceasta.

- Eşti nemulţumită că rangul meu oficial nu este prea mare? continuă soţul.

- Nu, întări, din nou, tânăra femeie.

- Atunci de ce arăți atât de nefericită?

Meditând câteva clipe, nevasta răspunse:

- Nici vârsta ta înaintată şi nici rangul tău modest nu constituie cauza regretului meu. Singurul meu regret este că m-am născut prea târziu ca să te fi întâlnit când erai tânăr.

******** 

Maestrul Ai avea un nepot de vreo zece ani, poznaş şi cam nedat cu învăţătura, fapt pentru care bunicul îi trăgea adeseori câte o chelfăneală zdravănă. Cu toate acestea, băiatul nu dădea semne să se îndrepte. Tatăl însă, temându-se că unicul său fiu ar putea s-o păţească rău de tot din cauza acestor chelfăneli, intervenea pe lângă maestrul Ai, în favoarea celui mic. Dar bătrânul se înfuria şi-l snopea şi mai tare pe băiat în bătăi.
Într-o zi, cu ninsoare multă şi caldă, îl prinse pe nepot jucându-se cu bulgări de zăpadă. Bunicul îl obligă să îngenuncheze în troian, scoţându-i şi haina de pe el. Văzând suferinţa fiului, tatăl îşi scoase la rându-i haina şi îngenunche alături de cel mic. Surprins, maestrul Ai întrebă:

- Fiul tău e vinovat, şi-şi merită pedeapsa. Dar de ce naiba stai şi tu acolo, lângă el, în genunchi?
- De vreme ce ţii ca fiul meu să moară de frig, răspunse calm tatăl, vreau ca şi fiul tău să moară la fel.

Maestrul Ai fu adânc impresionat de răspuns şi de atunci nu se mai atinse de cel mic.