- La
noi in Kansk trăiau doi vidanjori - tată şi fiu. Acolo nu exista
canalizare, ci doar nişte gropi, pur şi simplu, în care se strângea
ăsta...terciul. Si ei scoteau din ele căcatul cu căldarea şi îl vărsau în
hârdăul lor. Tatăl, ca specialist cu multă experienţă, cobora în groapă, iar fiul îi
slobozea de sus căldarea. Dar iată că, într-o zi, băiatul n-a putut ţine bine căldarea şi a vărsat-o îndărăt peste tătâne-su.
Tătâne-su s-a şters, s-a uitat la el de jos în sus
şi a zis cu multă amărăciune: „Eh, zice, nătărăule, popândău ce
eşti! N-o să iasă nimic din
tine. Toată viaţa o să stai acolo, deasupra".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu