Miercuri, a sosit din state un amic mai degraba virtual, care e de bastina de prin Arad. Omul e un intelectual, si-a dat doctoratul in filosofia presocraticilor daca nu ma insel, a scris romane si poezii, dar lucreaza ca supraveghetor hotelier ori asa ceva. L-am asteptat la aeroport sau, mai degraba m-a asteptat el pe mine, pentru ca am intarziat cateva minute din cauza unor intamplari cu Maria. Fapt e ca exact cu o zi inainte, se intamplase urmatorul fenomen: in timp ce ma tundeam zero, cum fac de vreo trei ori pe an, mi-a venit ideea sa intrerup operatiunea si sa las anumite portiuni de scalp neatinse, in special ca sa vad cum reactioneaza Maria. Cand a sosit si m-a vazut, a inceput sa strige ca trebuie sa ma tund complet, ca daca raman asa sa nu ma mai duc s-o iau de la scoala etc. Atunci mi-a venit ideea sa fac un troc: eu ma tund complet si Maria umbla toata luna lui septembrie cu parul strans. E atat de frumoasa cu parul prins la spate, incat nu ma mai satur privind-o. I-au spus multi lucrul asta, insa ea, cu incapatanarea pe care o mosteneste, din cate vad, pe partea feminina a familiei, refuza pana si sa incerce. La propunerea mea a stat, s-a gandit si in cele din urma a refuzat. Asadar m-a acceptat in felul asta:
Ei bine, mi-am zis, hai sa vad pana unde poate sa mearga - si, cu ocazia asta pana unde pot merge si eu. Asa ca am ramas ca in poza, ba am plecat si la aeroport, dupa amicul meu, astfel aranjat. Pe drum, mi-am adus aminte de o schita a lui Julio Cortazar, pe care nu a mai gasesc nicaieri si care, daca ar fi s-o prescurtez, suna aproximativ astfel: "Te duci la doctor cu o problema minora, dar care te sacaie. Doctorul te primeste, te consulta, iti da asigurari ca nu e nimic grav. Ca sa fii intrutotul linistit, iti recomanda niste pilule. Nu ca ar fi nevoie neaparat, insa ca sa nu cumva sa-ti inchipui ca ai venit degeaba. Este ceva, dar neinsemnat etc. Doctorul se aseaza la biroul lui ca sa scrie reteta. Tu, scufundat in fotoliu, astepti sa termine si, intre timp, de plictiseala, iti rotesti ochii prin cabinet. Deodata, privirile iti cad sub birou, pe picioarele doctorului: si-a sumes pantalonii pana peste genunchi si poarta ciorapi de dama". Trebuie sa recunosc ca e o imagine ingrijoratoare. Ma intrebam cum va reactiona amicul meu, vazandu-mi coafura si simtindu-se, fara doar si poate, ca in nuvela lui Cortazar. Carevasazica omul m-a sunat, m-a intrebat daca il pot duce la Arad, eu i-am spus ca da, sa stea fara grija, il duc. Vine la intalnire, apar si eu peste cateva minute si brusc observa tunsoarea. Chiar ma intrebam daca nu cumva o sa-mi multumeasca frumos si apoi o sa se suie in taxi.
Ei bine, nu s-a intamplat asta. A ras copios apoi s-a urcat in masina. Pe drum, ne-am oprit la o pensiune cu restaurant si am mancat mici (pofte trans-oceanice, deh). Nu stiu ce a crezut ospatarul, insa parea deosebit de usurat in momentul in care am plecat. La Arad, amicul era asteptat de matusa lui. Cand m-a vazut, a inceput sa rada. Dar deja ma obisnuisem. Acum cred ca pot sa ies linistit in lume cu belciug in nas, cu furou sau cu un purcel in lesa. Un singur lucru n-am obtinut: ca Maria sa-si prinda parul la spate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu