Şi pentru că am vorbit de măgarii dobrogeni, mi-am adus aminte de un măgar de la Sinaia. Când eram pe la vreo zece ani, mergeam cu tata la Piscu' Câinelui - cabană care astăzi este închisă, din câte am auzit. Când ajungeam, întotdeauna găseam acolo un măgăruş. Nu mai ştiu cum am descoperit că-i plac ţigările, aşa că-i aduceam câte un pachet de Carpaţi fără filtru şi îi dădeam să mănânce, pe rând, cele douăzeci de ţigări. La un moment dat, stând eu în spatele lui, mi-a tras două copite destul de puternice. Cred că le meritam.
 |
| La Piscu Câinelui, cu tata, în 1971 |
 |
| Cu tata și fratele lui, Emil |
Şi, cum istoria se repetă, când Maria să tot fi fost de trei-patru ani, a avut şi ea parte de aventuri cu măgarii. Mergeam atunci destul de des la Gărâna, lângă Reşiţa şi stăteam la aşa-numita vilă a avocaţilor. Pădurea aproape, plimbări, mă şi gândeam că Maria o să îndrăgească natura, muntele, drumeția. N-a fost să fie, a îndrăgit mall-ul şi street-dance. Dar mai e timp, nu? Oricum, la Vila Avocaţilor, printre altele, am găsit şi o turmă de măgăruşi:
 |
| Maria, sprijinindu-se de inima mea |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu