Socken

Mai zilele trecute, pregătindu-mă să merg până la Mall, i-am spus, printre altele, Mariei că o să intru pe la Auchan ca să cumpăr niște șosete. Chestia asta a generat un dialog la care nu mă așteptam. El a decurs cam asa:

- De la Auchan îți iei tu șosete?

- Da, înainte îmi luam de la Real, dar dacă s-a închis, mă duc la Auchan. E vreo problemă?

Inimile ratelor

Luni, cand m-am trezit si mi-am dat seama ca sunt la Timisoara, mi-a si incoltit gandul: trebuie sa merg la mall. Si m-am dus. Dupa ce am colindat prin librarii, pe la naturisti, pe la telefoane etc, m-am dus si la Auchan. Ma gandeam sa iau cate ceva de pus in tigaie, din cele care pe la Hanovra nu le gasesti niciunde ori, daca le gasesti, au alt gust decat cel cu care te-ai obisnuit. Asa ca m-am infiintat in zona carnurilor si, ce sa vezi, mi-au cazut ochii peste niste pungi cu inimi de rata. Fapt e ca niciodata pana atunci nu-mi inchipuisem ca se poate gasi asa ceva in comert. N-am mai stat pe ganduri si am luat o punga - nici nu costa mult, vreo 6 lei aproape juma' de kil. Cand am ajuns acasa, am bagat punga in frigider si mi-am vazut mai departe de treburi.

O noua calatorie

Azi e ziua plecarii. Mai precis, plecam la Timisoara: eu, Maria, Michelle si Cindy. Plecam seara, in ideea ca prindem ceva racoare si drumurile nu-s asa de aglomerate. Pe de alta parte, e posibil sa prindem furtuni - ieri, cat eram la Heide Park si apoi in timpul noptii, la Hanovra a fost dezastru - copaci doborati etc. Dumnezeu cu mila.

Cosurile din Mall

Splendoare in Mall! Spectacol! Ridicarea cosurilor din parcarile subterane la nivelele superioare. Cosurile goale urca pe scara rulanta, cele pline coboara (cu oameni cu tot). Cat de frumos! Uite, zici ca sunt ingerii comertului, coborati in tenebrele Mall-ului:

Ziua focului

Ziceam aseara ca dupa incendiul de miriste pe care l-am fotografiat la Biled, au urmat intamplari interesante, chestii din alea care se intampla odata in viata. Iata cum au decurs lucrurile. Am ajuns acasa, am dat cep unui Jack Daniel's, apoi m-am apucat sa caut versurile excelentei piese intitulate "De la sate". O piesa pe care o ascult din cand in cand, pentru versuri - care mi se par geniale. De ce oare mi se par geniale? Cred ca din cauza ca zugravesc perfect satul romanesc actual. O sa le urc si pe ele in urmatorul meu post. 

Plăsarii

În Sinaia, pe vremea lui Ceaușescu, trăiau doi indivizi - tată și fiu, al căror nume, din păcate, nu mi-l amintesc (de fapt nici nu cred că l-am știut vreodată). Fapt e că aproape nu a existat zi de la Dumnezeu în care să-l văd pe unul din ei și să nu aibă în ambele mâini niște pungi uriașe, pline cu fel de fel de lucruri necesare traiului. Uneori aveau oase de la alimentară. Când se dădea rația, îi vedeai cu plasele pline de mălai, făină, ulei și ce-o mai fi fost. Câteodată târau sacoșe din alea mari de tot, făcute din rafie - nevestele lor le confecționau din saci pe care-i tăiau și apoi le coseau toarte indestructibile. De multe ori i-am întâlnit cărând pungi cu iarbă pentru găini. Toamna îi vedeam coborând dinspre munte, cu plase uriașe pline de ghebe.

Plăsar de mall

Amenda

O nouă întâmplare întâmplătoare, petrecută azi spre a îmi arată că nimic nu e degeaba pe lumea asta. Ieșeam de la Mall cu mașina și la un moment dat am făcut stânga. Am mers 50 de metri și a apărut un polițist, care m-a tras pe dreapta. Mi-a cerut toate actele și, în timp ce le studia, l-am întrebat: „dar ce-am făcut domnu' polițist?” După ce s-a mirat că nici măcar nu știu cum am contravenit legilor, mi-a explicat că acolo unde am făcut la stânga nu aveam voie decât la dreapta. Bun. Apoi mi-a zis: „pentru asta vi se ridică permisul de conducere pentru 60 de zile”. Au! Aici mi s-a părut că se cam îngroașă gluma.

Cum m-am tirat

Aseara pe la 8:30 a trebuit sa merg la mol (sau mall, ma rog). Ce-am vazut acolo m-a ingrozit: sute si sute de oameni imbulzindu-se, defluind, viermuind si roind (sau siroind, depinde de viteza cu care impingeau cosurile). Demult n-am mai vazut atata lume in mol. M-am intrebat: oare sa fie legata chestia asta de Sfintii Mihail si Gavril? Totusi, lumea incarca la greu din toate zonele: caiete, castronele, cartofi, bureti de bucatarie... chiar nu cred ca toti aia se duceau la sindrofii si isi faceau cumparaturile la 20:30 si mai ales nu cred ca aveau de gand sa duca asemenea cadouri. Singurul raspuns care mi-a venit in minte a fost ca timisorenii abia asteapta un prilej, un pretext, ca sa se duca la mol: "Vai, draga, azi sunt sfintii aia si eu n-am ajuns inca la mol sa cumpar cate ceva".

Acum stiu ca unii vor zice: "dar tu, tu ala care critici si strambi din nas, nu cumva erai si tu la mol exact la ora aia si faceai exact ce faceau toti?" Aici, adevarul ar fi prezent doar pe jumatate: intr-adevar, eram la mol la ora aia, insa nu faceam ce faceau toti. Eu eram acolo ca sa o duc pe Maria la intalnirea cu maica-sa. Am lasat-o si, vorba lui Andrei Zaharescu din Sinaia, "m-am tirat". Insa am apucat sa observ fenomenul pe care l-am descris aici.

Copite meritate

Şi pentru că am vorbit de măgarii dobrogeni, mi-am adus aminte de un măgar de la Sinaia. Când eram pe la vreo zece ani, mergeam cu tata la Piscu' Câinelui - cabană care astăzi este închisă, din câte am auzit. Când ajungeam, întotdeauna găseam acolo un măgăruş. Nu mai ştiu cum am descoperit că-i plac ţigările, aşa că-i aduceam câte un pachet de Carpaţi fără filtru şi îi dădeam să mănânce, pe rând, cele douăzeci de ţigări. La un moment dat, stând eu în spatele lui, mi-a tras două copite destul de puternice. Cred că le meritam.

La Piscu Câinelui, cu tata, în 1971

Codita din Pestera

Stau si scriu in foisor. In departare, gazdele mele lucreaza la fan. Miroase incredibil.. Sunt asaltat de insecte, de la niste gazulite care sar imediat ce la atingi, pana la niste gandaci gigantici, cu clesti. Mai nou, au aparut si doua oi prietenoase. Una a venit langa mine si a stat sa-i pun mana intre cornite. 

Am sarit peste masa de pranz, e prea mult. O sa mananc pe la 6 pranzul si cina. Apoi o sa ma culc mai devreme. Dorm atat de bine incat ma gandesc sa mai vin odata, peste o vreme, cu Maria. Numai sa vrea - ei ii place la Mall, la Oraselul Copiilor, mai putin in natura.

Părăsirea naturii

Pe un site de medicină, găsesc nişte lucruri uimitoare legate de înţepăturile de albine şi viespi. În primul rând, că ele pot fi mortale. Din câte ştiam eu, dacă te mușcă de limbă, ai încurcat-o. Mai departe, aflu că un om normal poate suporta peste 1000 de înţepături, în funcţie de greutate (probabil că eu pot suporta 2000). În sfârşit, sfaturi privind primul ajutor: