Stau si scriu in foisor. In departare, gazdele mele lucreaza la fan. Miroase incredibil.. Sunt asaltat de insecte, de la niste gazulite care sar imediat ce la atingi, pana la niste gandaci gigantici, cu clesti. Mai nou, au aparut si doua oi prietenoase. Una a venit langa mine si a stat sa-i pun mana intre cornite.
Am sarit peste masa de pranz, e prea mult. O sa mananc pe la 6 pranzul si cina. Apoi o sa ma culc mai devreme. Dorm atat de bine incat ma gandesc sa mai vin odata, peste o vreme, cu Maria. Numai sa vrea - ei ii place la Mall, la Oraselul Copiilor, mai putin in natura.
Ieri, in timp ce scriam, undeva dintr-un pom se tot auzea un tipat de pasare. A tot strigat, ascutit, la intervale de cinci secunde, pana a reusit sa ma faca sa nu mai pot fi atent la altceva. L-am intrebat pe stapanul casei despre ce pasare e vorba si mi-a zis ca nu stie cum se numeste stiintific, dar ca ei pe-aici ii zic "codita". E o pasare mica, are coada rosie si, daca-i strici cuibul, te blestema.
Apoi am vorbit de viata oamenilor din zona. Mi-a zis ca ei nu stiu ce e aia criza, fac aici ce au facut dintotdeauna. Au oi, vaci, cai, au padure, au fanete, muncesc cum au facut mereu si traiesc la fel. Nu le lipseste nimic, dar muncesc de dimineata pana seara. Faptul ca la pensiune nu mai vin turisti ca altadata nu-i afecteaza. Nu din asta traiau, asta a fost un moft al copiilor, care locuiesc in Brasov si s-au gandit sa faca un ban in plus. Ma uitam cum alearga pe dealuri cu furcile, oameni de peste 60 de ani si ma gandeam ca n-as rezista sa fac ce fac ei.
De aia m-a si lovit criza, in primul rand aia existentiala.
Aicea nu e buton de like? :) Ca mie mi se par prea pretentioase chestiile alea: distractiv, interesant, extraordinar.
RăspundețiȘtergereSimt aici,"altceva"...o alta fata a sufletului tau.
RăspundețiȘtergereAs vrea ca acest "altceva"sa-l percep si din noile povestiri la care lucrezi.