Dupa moartea lui Teofil Paraian, n-am mai fost la Sambata de Sus, la manastire. Dar am trecut de multe ori pe langa, mai precis prin Sambata de Jos, care e la sosea. Acum, venind catre Brasov, am avut o surpriza. Habar nu aveam ca e o herghelie acolo, la Sambata de Jos. Am vazut intai panoul si apoi caii.
In timp ce fotografiam frumoasele animale, mi-am adus aminte de o intamplare petrecuta acum mai bine de 10 ani. Mergeam, intr-o noapte, dinspre Bran catre Sinaia. Era o luna plina fantastica si in dreapta mea era o persoana pe care o iubeam foarte mult. La un moment dat, pe camp, am vazut caii. Erau pe putin douazeci si venisera sa pasca destul de aproape de sosea. Am tras pe dreapta, am oprit motorul si am coborat din masina. Era ceva de vis, nu mai vazusem niciodata asa ceva: spinarile cailor erau luminate fantastic de razele lunii si nu se auzea niciun sunet in afara de scartaitul ierbii pe care o rupeau dintii animalelor. Am stat acolo minute bune si ne-am uitat la incredibila scena. In departare se vedeau, nedeslusite, contururile muntilor, stelele erau puzderie pe cer, iar caii, oh, caii...
Da,caii sunt absolut minunati,iar cand ii privesti cu ochi si suflet de indragostit totul devine sublim.
RăspundețiȘtergere