Zmeura si chilotii

A existat o cantareata de muzica usoara numita Ruxandra Ghiață. Imi aduc aminte o melodie de-a ei, intitulata "O masca rade, o masca plange" si care imi placea - chiar spuneam ca e una din putinele melodii romanesti care merita sa fie ascultate. Din pacate, pe net nu se gaseste piesa asta decat in interpretarea Margaretei Paslaru. Nici macar o poza cu Ruxandra Ghiață nu pot sa gasesc. Si mi-as fi dorit tare mult, pentru ca am cunoscut-o personal, cand aveam vreo zece ani.

Masti aflate pe peretele verandei lui Gogol de la Breaza

Venea, pe atunci, in vizita la noi un unchi de-al mamei, sau var, nu mai stiu exact, pe care-l numeam Nimbus. Era un om foarte vorbaret, nu se mai oprea din palavrageala. Locuia in Bucuresti si aparea din cand in cand pe la noi, fara sa uite vreodata sa-mi aduca dulciuri. De aia, abia il asteptam. Acest Nimbus a sfarsit in mod ciudat, disparand pur si simplu. L-au cautat rudele ani si ani de zile, dar fara niciun rezultat. Eu spuneam mereu ca trebuie sa fi fugit peste granita. Totusi, ar fi dat el un semn, gandindu-se ca oamenii sunt ingrijorati. In fine, poate l-a rapit un OZN. 

Intr-o zi, a venit si a rugat-o pe mama sa primeasca o cantareata din Bucuresti, care simtea nevoia sa se aeriseasca si sa se odihneasca la Sinaia cateva zile. Era Ruxandra Ghiață si bineinteles ca am fost emotionat cand a aparut. M-a frapat la ea un anume aspect batranicios, tin minte o imagine de-o clipa cu niste riduri fine si cu un rimel albastru, un obraz foarte pudrat si niste buze rosii ca un mar. Sigur ca mama i-a spus ca imi place melodia cu mastile si ea s-a apucat sa mi-o fredoneze, facandu-ma sa ma pierd si sa reactionez prosteste: m-am prefacut ca nu ma intereseaza ce canta ea acolo. 

Intr-o seara, a venit in dormitorul meu si s-a pus pe discutii cu mama. La un moment dat, mama a zis sa ma culc, asa ca m-am bagat sub plapuma si acolo mi-am scos pantalonii si chilotii, dupa care mi-am tras pijamaua. Ei bine, acum era marea problema: ce sa fac cu chilotii? Cum sa ma scap de ei fara sa fiu vazut? Nu stiu de ce, chilotii erau ceva rusinos, de parca numai eu as fi purtat asa ceva. I-am facut ghem si m-am dat jos din pat tinandu-i in mana dreapta ascunsa la spate. M-am dus catre un fotoliu pe care se afla o perna, cu gand sa pitesc chilotii acolo. Mergeam mai mult lateral, ca sa raman tot timpul cu fata catre cantareata - probabil ca a simtit imediat ca nu am un comportament normal. Am ajuns, am ridicat perna fotoliului, am aruncat chilotii sub ea si i-am dat drumul. Dar, nenorocire, afurisitii de chiloti au alunecat si au cazut pe covor. I-am luat repede si am repetat figura, bagandu-i sub perna, dar au cazut din nou. A treia oara, Ruxandra Ghiață a izbucnit in ras si a mai si comentat: "incearca sa-si ascunda chilotii sub perna si ii tot cad". 

Credeam ca rusinea pe care as simti-o daca as fi prins cu chilotii aia ar fi insuportabila. Asa ca mare mi-a fost surpriza cand am constatat ca lucrurile nu stau deloc asa. Mi-a fost rusine, ce-i drept, dar nu mai multa decat de obicei. In schimb, am prins un fel de pica pe Ruxandra Ghiață, nu pentru ca ma dibuise, ci pentru ca rasese si comentase. Asa ca dupa vreo doua zile, i-am platit-o. M-am dus in padure, am umplut un borcan mare cu zmeura, am venit acasa si am inceput sa infulec in fata ei. Mi-a cerut cateva boabe si nu am vrut sa-i dau. Atunci, s-a dus pana in centru si a cumparat de la tigani o multime de zmeura, a venit cu ea acasa si s-a pus sa o manance in fata mea. Mi s-a parut ca eram doua masti - una care rade si una care plange, dupa care isi schimba rolurile.