Cât am fost sinăian, am locuit în trei case, pe rând: casa din Bulevardul Carpați 48, în care am stat până la 9 ani, când mama și tata s-au despărțit, cea în care am locuit cu mama și bunicii, din strada Pompieri 1 apoi vila din Calea Codrului 9, ultima mea locuință sinăiană. Povestea acestor case e foarte interesantă și edificatoare pentru anomaliile generate de sistemul comunist.
Locuința din Carpați 48 era, de fapt, casa doctorului Cârstea - medicul personal al regelui Mihai. Comuniștii o confiscaseră și repartizaseră apartamentele din ea către oamenii muncii din Sinaia. Era acolo o adevărată babilonie. La etaj stătea văduva doctorului Cârstea, în numai două camere. Alături, primarul comunist Neagu, împreună cu familia lui. Într-un fel de garsonieră, familia Amărica - doi pensionari. Mai era un oarecare inginer Laca, despre care nu mai știu decât că la un moment dat, după revoluție, se făcuse țărănist. Jos, la parter, în două camere, stăteam noi: mama, tata, eu și Babaca - bunica mea din partea tatei. Tot acolo, aveau câte o cameră sau câte un apartament familiile Ponor, Roșculeț și David. Cu toți aceștia, părinții mei erau în conflict. O să povestesc despre asta mai târziu. Când eu și mama ne-am mutat pe strada Pompieri, la bunicii mei - Busea și Bunelu, am găsit acolo o situație asemănătoare: la etaj locuiam noi, iar la parter două familii - Dăscălescu și Răzvan (sau Rădvan). Casa fusese cumpărată de străbunicul meu - generalul Zaharia, pe la începutul secolului. Am stat acolo până pe la 15-16 ani. Între timp, bunicii au murit și primăria a considerat că avem spațiu excedentar, așa că ne-a adus acolo un muncitor de la MEFIN, pe nume Constantinescu. I s-a repartizat o cameră cu acces la baie și nu ne deranja deloc. Eu, ca orice copil, m-am și împrietenit cu el. Era un tip cumsecade, liniștit, nu ne făcea probleme. Numai că după o vreme s-a însurat și totul s-a stricat. Nevasta-să era o individă pusă mereu pe harță, intra în baie și stătea acolo câte jumătate de zi, etc. Din cauza ei, mama, până la urmă, s-a gândit să facă schimb de locuință. Așa am ajuns în Calea Codrului. Bineînțeles că și acolo aveam probleme, deasupra noastră locuiau două familii - Roiu și Găman, la demisol încă două: Niță și Drăgan, dar cel puțin eram singuri pe nivelul nostru și aveam baie proprie. Casa fusese tot a unui doctor - Jovin, celebru la vremea lui. Carevasăzică, noi locuiam în casa lui Jovin, alții locuiau în casa noastră. Ce să mai zic, numai la comuniști se pot întâlni asemenea aberații.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu