Ieri, in drum spre Bucovina, ma tot gandeam cat e de plictisitor sa mergi cu masina: aceleasi sosele, aceleasi case pe margine, apoi blocuri, campuri, pisici care trec strada in fuga, hanuri, vanzatori de zmeura, maturi, palnii, pitici de gradina, ceapa sau flori de mina. Masinile, aceleasi masini, trec mereu pe langa tine, unii te depasesc riscant, altii te forteaza sa mergi incet, claxoane, faruri aprinse, echipaje de politie, ceea ce te face sa meditezi la vorbele poetului: "toate-s vechi si noua toate". Si totusi...
 |
| Comte de Lautreamont |
La iesirea dintr-un sat oarecare, am depasit un handicapat, care mergea cu un carucior electric. Imediat dupa depasire, am perceput o miscare deasupra. Am ridicat ochii si am vazut: era o barza. In clipa aia, toata monotonia a disparut. Am avut revelatia faptului ca momentul acela e cu totul deosebit, unic in felul lui. Cat de multe ocazii are un om sa se afle simultan sub o barza si in fata unui carut electric pentru handicapati? M-a izbit, pur si simplu, insolitul situatiei, frumusetea acelei configuratii spatio-temporale. Mi-am amintit de Lautreamont si de exemplul prin care incerca el sa defineasca frumosul: "intalnirea dintre o umbrela si o masina de cusut pe o masa de disectie". Am devenit foarte atent si am gasit zeci de astfel de situatii. Asadar, mi-am zis, monotonia pe care o injuram in gand era compusa din clipe frumoase, pe care eu nu le vedeam...Uite-asa se trezeste omul...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu