Nu are niciun sens sa incerc sa urc poze. Dureaza cate zece minute pana se incarca orice pagina. Ideea e ca stau aici, la Pestera, precum, probabil, primii oameni de dupa Adam. In jur se aud pasarile, oile si cainii. Rar de tot, un avion care poate fi confundat cu un tunet indepartat. Nu am nimic de facut decat sa ma plimb si sa scriu povesti. La ore fixe, apare gazda cu mancarea. Dimineata cafea, apoi mic dejun, la pranz ciorba, felul doi si tuica, seara friptane si vin.
Mi-e dor de Maria, ce e drept, in rest totul e perfect. Cu toate astea, nu-s fericit. Nu stiu ce-mi lipseste.
Ma intreb: ce i-a facut pe primii oameni, care traiau in paradis, sa vrea mai mult? De ce sa vrei mai mult cand nu-ti lipseste nimic?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu