M-am dus, ultima data cand am fost in Sinaia, sa vad locurile pe unde am copilarit. Cea mai mare surpriza a fost sa vad ca exact langa Vila Carstea, cea din fostul bulevard Carpati, se construieste un hotel.
El ar fi trebuit sa fie gata in martie anul asta, dar dupa cum se vede in poze, termenul va fi depasit cu mult. Sa speram ca o sa si mearga.
In poza a doua si in poza a patra se vede vila Carstea, cea in care am locuit eu pana pe la 9 ani. Santierul se afla in locul pe care il numeam "Prapastia" si in care ma jucam cu baietii toata vara. Tot acolo ma dadeam cu schiurile iarna - cel putin incercam sa fac asta. Problema e ca baietii din gasca infigeau bete de schi la sosire, de-o parte si de alta a partiei si, cand ajungeam acolo in coborare, impingeau betele spre mine si eu, fraierul, cadeam intotdeauna. Nu am putut sa depasesc treaba asta, drept pentru care, uneori, ma duceam sa schiez singur, cand nu erau ei pe-acolo. Asa se face ca intr-o zi am coborat cu viteza destul de mare pentru lipsa mea de curaj si de sus, din strada, am auzit pe cineva comentand: "ia uite ce bine se da baietelul ala pe schiuri". Am fost tare mandru, dar a doua zi, cand mi-au impins betele in fata am cazut iar si tot entuziasmul meu s-a dus.
Unul dintre cei care impingeau betele era Mircea Danila, pe care il porecleam Mircioagă. Casa lui era exact unde sunt tuburile alea gramada in poza a treia. Acum a disparut. Si, bineinteles, a luat cu ea diverse amintiri de-ale mele. Sigur, le am inca in memorie, dar intr-un fel tot au disparut, pentru ca nu mai pot sa ma duc in acele locuri si sa fiu din nou, macar pentru cateva clipe, copil. Am mai spus-o: orice constructie noua ucide amintirile unui copil.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu