Un câine furibund

La pensiunea unde stă Maria e un câine mare şi frumos, numit Bursuc, care locuieşte într-un ţarc. Nici n-am intrat bine şi a început să mă latre furios. Îşi bulbuca ochii, îşi arăta gingiile, se învârtea prin cuşcă, sarea cu labele pe ea, ce mai, un bâlci întreg. Degeaba îl luam eu cu texte de genul "băiatu', cuminte, căţelu', stai frumos", etc, se tura mai departe de ziceai că l-a văzut pe ăla care a inventat ecarisajul. M-am cam mirat, de obicei eu mă împrietenesc rapid cu toţi câinii. Ori Bursuc ăsta nu se dădea bătut nicicum. L-am lăsat în pace, că doar nu te poţi pune cu un animal furios. Dar numai până seara, când m-am dus şi i-am dat o bucată de friptură. Ei, să vezi ce mai dă el din coadă acum când trec pe lângă cuşcă, fac pariu că până deseară pun şi mâna pe el. 

Bursuc pe cotetul lui de gaini

Câinele Bursuc latră la orice sătean, mi-a spus stăpânul lui. Un sătean nu poate nici măcar să-i dea friptură, nu o primeşte, e furibund până îl vede plecat. Cu turiştii, însă, n-are nicio treabă. Curioase lucruri. În fine, nu poate nimeni să ştie ce e în mintea unui dulău.
I-am făcut şi poze, nu numai pentru că e frumos, dar şi pentru că are o cuşcă deosebită, care seamănă cu un coteţ de găini şi în care chiar stă ca o găină plouată. Poftim:
Uitându-mă la Bursuc, mi-am adus aminte de nişte versuri absurde ale lui Ion Gheorghe:
Dă-te-aproape, neamule,
Spirache şi Geangule,
să vezi oaia ţeapănă
care stă şi deapănă,
baba-moş făcând ciorap
cu picioarele la cap.
Ursul vulpe la gherghef,
convorbind cu Kiselef,
camiloiul şi cămila
stand la masă cu Atila,
caloboul bând tutun
cu Nerone cel nebun;
Struţo-barza sugând vin
de la Mateiaş Corvin.
Apar aici nişte animale ciudate: struţo-barza, caloboul, ursul-vulpe...şi am realizat rapid  că fiinţa din cuşca de la Vama este de acelaşi tip. Aşa că i-am spus bursucâinele-găină.