Cu toate ca am hotarat sa ma uit cat mai putin la televizor, din cand in cand intru in contact cu micul ecran, fara voia mea. Asta mi s-a intamplat acum, la Darmanesti, unde stau de trei zile. Adina - intermediarul intre mine si parintele Isaiia - nu este cine stie ce amatoare de televizor, dar parintii ei se uita. Asa ca m-am pomenit pe cap cu "scandalul din cimitir", cel in care mama Madalinei Manole a facut un circ de zile mari.
Ragetele acestei femei care parea posedata de diavol m-au facut sa ma intreb daca traim in 2011 sau in1102. Poate ca timpul s-a rasturnat, mi-am zis, dar asta era doar asa, o metafora. Ideea e ca intr-un fel chiar m-am speriat. Ma intreb ce face un copil care vede astfel de scene. Ma gandesc ce as putea sa-i raspund Mariei daca m-ar intreba: "tata, de ce urla asa femeia asta, de ce-si roteste ochii ca o vrajitoare, de ce arunca florile de pe cruce, de ce trebuie sa o tina trei oameni cand se cearta cu omul ala in negru?" Nu stiu ce i-as spune.
Dar la intrebarile mele ce ar putea sa raspunda posturile de televiziune care au prezentat pana la obsesie acele imagini? Ce mi-ar spune daca i-as intreba in scris: "de ce difuzati asa ceva, de ce organizati dezbateri de ore intregi pe tema "razboiului din cimitir", de ce chemati in studio astfel de oameni, de ce e important sa vada copiii nostri astfel de lucruri?" Stiu exact ce mi-ar raspunde: "asta vrea publicul". Ori, asta este o minciuna sfruntata, o nemernicie mai ticaloasa decat oricare dintre nemerniciile posibile. Pentru ca nu au de unde sa stie posturile de televiziune daca publicul vrea ore intregi de "razboi din cimitir". Nu a intrebat nimeni publicul daca vrea asa ceva.
Asa ca ii intreb pe cei din CNA: de ce nu plecati bai unde si-a intarcat mutu' iapa, si dracu' copiii?
De ce crezi ca tipul asta de scandal nu face audienta? Uite, eu nu ma uit de regula la televizor, insa televizorul merge aproape incontinuu in camera alaturata. In mod obisnuit, habar n-am ce se spune la stiri (le aud, dar nu le ascult), insa la zbieretele femeii aceleia am tresarit, m-am sculat de pe scaun si m-am dus sa vad ce se intampla. Daca tot am ajuns acolo, m-am uitat si la restul emisiunii, inclusiv la reclame. M-au tulburat si pe mine imaginile, insa mai putin decat anumite scene sau personaje din "Stapanul Inelelor", de exemplu.
RăspundețiȘtergereUn alt film ingrozitor: "Iisus din Nazareth". Ioana avea 8-9 ani cand l-a vazut si a impresionat-o profund. A visat intr-o noapte, la putina vreme dupa aceea, ca-i scotea Mantuitorului piroanele din maini, impreuna cu o verisoara.
Stiu un copil pe care l-a speriat ingrozitor povestea "Capra cu trei iezi". Mai exact, l-a speriat finalul: razbunarea caprei. Plangea in hohote de mila lupului: "El era doar un animal, a mancat iezii de foame, insa ea l-a omorat degeaba, numai ca sa se razbune!"
Pe mine ma ingrozeau relatarile de la radio despre razboiul din Vietnam. Zile in sir am trait cu groaza ca pot sosi in orice clipa soldatii din Vietnam sa ne omoare.
Trebuie feriti, pana la urma, copiii, de orice emotie negativa? Eu inclin sa cred ca nu, insa e foarte important sa existe un adult langa ei, care sa le explice despre ce este vorba si sa-i linisteasca, la nevoie.
De ce zic eu ca nu trebuie feriti copiii de orice emotie negativa:
RăspundețiȘtergere- fiindca raul apare uneori alaturi de bine, punandu-l in valoare pe cel din urma;
- fiindca nu te poti feri de rau, nu poti lupta impotriva lui si nu-l poti invinge fara sa-l cunosti cat de cat;
- fiindca emotiile negative, in doze reduse si traite alaturi de un adult iubitor, pot constitui un fel de antrenament pentru incercarile ulterioare ale vietii.