Felul in care se leaga lucrurile este, intr-adevar, uimitor. Deunazi vorbeam cu Dragos, amicul meu de la Sinaia, cel care s-a apucat de ciclism. El imi povestea despre lungile trasee in care pleaca saptamanal si eu ma miram de "nebunia" de a pedala ore intregi, doar cu scopul de a avea de unde sa te intorci. Cand, aici la Brebu, m-am pomenit ca Pol, amicul la care stam, este si el un ciclist inrait. Si el merge zeci si sute de kilometri, lucru pe care il considera foarte placut, important si benefic pentru minte si corp. Greu de inteles, pentru mine cum poate sa te incante ceva atat de monoton. Se pare, insa, ca exista un punct dincolo de care daca treci, capeti un alt gen de perceptie asupa realitatii, inclusiv asupra propriei tale persoane.
Dar lucrul uimitor abia acum urmeaza. Azi dimineata, la sugestia lui Pol, m-am suit si eu pe bicicleta, dupa 32 de ani. Incredibil, dar adevarat. Am mers cativa kilometri, pana la Trei Ape, am pedalat la greu, am urcat niste pante, am coborat in viteza altele, am schimbat pinioanele, ce mai, parca eram la 19 ani, cand am plecat de la Sinaia cu semicursiera si am ajuns la Constanta. Pe atunci nu ma dezlipeam de bicicleta, faceam Calea Codrului cu ea fara sa apuc sa ma dumiresc ca am pornit la drum. Si, dupa ce am dat examen la facultate, am plecat cu un amic, pe numele lui Vasile, dar care era supranumit Black, catre litoral. Am facut doua zile, in prima noapte am dormit cu cortul langa podul de la Giurgeni, apoi am continuat drumul. La vreo 50 de kilometri de Constanta, n-am mai putut, ajunsesem la capatul puterilor, asa ca am oprit un camion care ne-a dus cu bicicleta cu tot. Cand zic ca n-am mai putut, ma refer la mine, pentru ca Black nu avea nicio problema, el se antrena zi de zi pentru ca urma sa dea admitere la marina si alerga zeci de kilometri prin paduri. Dupa ce am ajuns la Constanta, eu am zacut trei zile blana, iar Black a plecat inapoi la Sinaia tot pe bicicleta. Eu, pe-a mea, am trimis-o cu trenul.
Ei bine, au trecut 32 de ani si iata-ma din nou calare pe bicicleta, la Brebu. Cat de curand, o sa-mi cumpar una si o sa incep sa fac zilnic mici trasee.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu