O măslină, o atenție

Ca fost profesor de matematică, nu aveam cum să nu reflectez la ceea ce s-a întâmplat anul acesta la Bacalaureat. Mi se pare că rezultatele sunt o reflectare corectă a nivelului de cunoștințe atins de generația actuală. Iar faptul că tot felul de ratați au ieșit pe la televiziuni și au urlat de parcă năvăleau turcii, nu a făcut decât să confirme corectitudinea măsurii luate de ministrul învățământului. Mă refer la faptul că au fost instalate în săli camere de luat vederi și elevii n-au mai putut să copieze. 

În fond, cei care s-au străduit să ne convingă de faptul că dezastrul de la Bac i se datorează lui Băsescu, m-au convins că în România există o parte a populației adulte care dorește continuarea sistemului mincinos, cel în care toată lumea lua examenul, cu toate că cel puțin jumătate dintre examinați erau praf - ca să mă exprim chiar în stilul lor. Explicația e simplă: acest sistem permite organizarea unor acțiuni mafiote la nivelul fiecărui liceu, în urma cărora toată lumea iese mulțumită-elevii că au luat examenul, profesorii că au primit banii, inspectorii că au plecat acasă cu cadouri scumpe. În vremea în care participam și eu la examenele de bac, elevii cumpărau pentru comisia de examen o mulțime de sticle de băutură, mâncare, flori, cadouri de toate felurile. Era vremea în care cuvântul de ordine devenise „o măslină, o atenție” și tocmai de aia încercam pe cât posibil să evit participarea la examene. Dar nu reușeam întotdeauna, așa că mergeam ba la Bușteni, ba la Breaza, unde bineînțeles că mă dedulceam și eu cu produsele tradiționale românești care umpleau sălile unde se făcea corectura. Președintele de comisie, de obicei un universitar din București, era un fel de Dumnezeu al examenului. El făcea regulile, el hotăra nivelul de exigență la supraveghere, el accepta contestațiile, ba chiar verifica personal unele lucrări luate prin sondaj, indiferent dacă erau sau nu în specialitatea lui. El se pricepea și la mate și la română și la orice altă materie, exact ca un sociolog din cei care merg pe la televiziuni și discută cu competență orice subiect, din orice domeniu. Un astfel de președinte am avut și eu când dădeam bacul și o să povestesc cum au mers lucrurile cu el. De obicei, președintele era „băiat de treabă” și toată lumea lua examenul, dar, din când în când, apărea și câte unul despre care se zicea că e „om corect” și că la el nu ține nimic. Adică nicio șmecherie. Ei, cu un astfel de tip, mai cădeau vreo 1% la mate, dar asta nu înseamnă că respectivul nu primea cadouri grase pentru că, nu-i așa, ar fi putut să fie încă și mai exigent și să pice 4%, ceea ce ar fi însemnat că liceul respectiv ar fi fost dat exemplu negativ, directorul ar fi avut de suferit, etc. 

Așadar, bacul era prilej de șpăguială pentru mulți profesori și exact asta ar vrea să se întâmple în continuare cei care nu știu să facă nimic altceva și nu se descurcă într-un sistem competitiv real. Tot felul de lideri de sindicat, de analiști, de comentatori, deputați, foști miniștri etc, își dau cu părerea despre cum ar fi trebuit organizate lucrurile, despre faptul că profesorii nu au bani, că școlile sunt dărăpănate, că elevii nu au manuale. Dar ce au toate astea a face cu copiatul la bac? Acești oameni vor să spună că datorită crizei din învățământ, elevii ar trebui lăsați să copieze la examene? Și dacă ministrul nu-i lasă, el este un ministru incompetent? Ce farsă sinistră! Oare acești oameni nu vor să afle cum stă învățământul în mod real? N-au interes deputații care fac gălăgie să știe exact care este nivelul de pregătire al elevilor, ca să încerce apoi, prin măsuri legislative, să îmbunătățească lucrurile? Se pare că nu. Ei știu o singură lecție: orice se întâmplă, orice eveniment care nemulțumește niște oameni, trebuie rapid pus în cârca guvernului și a președintelui. De aia devin, pe zi ce trece, tot mai puțin credibili. Eu, ca profesor, aș fi dorit să-l aud pe fostul ministru Marga vorbind despre reformă, venind cu idei, făcând comparații între diferite sisteme de învățământ. În loc de asta, dumnealui, ca membru de partid ce se află, are grijă să facă referiri permanente la flota pe care ar fi prăduit-o Băsescu. Am avut și am un mare respect pentru profesorii universitari și chiar mă doare să îl văd pe câte unul transformându-se într-un propagandist de duzină. Ce rezolvă domnul Marga vorbind despre flotă? Care dintre problemele învățământului sunt soluționate în acest fel?