Ma gandesc adesea la ciudatenia unor obiceiuri pe care le au romanii. Spre exemplu, obiceiul de a bea mult. Practic, de cate ori doi amici se intalnesc, se apuca sa bea in cinstea revederii. Daca ar fi sa traduc treaba asta, ar suna cam asa: "noi doi nu ne-am mai vazut demult, asa ca, pentru a ne manifesta bucuria, hai sa ne sinucidem putin". Pentru ca, dupa cum stie toata lumea, bautura distruge niste celule, niste functii, etc, adica imputineaza omul si asta inseamna un pas in plus in directia mortii. Cine bea sistematic, moare mai devreme. Iar daca nu moare, isi ucide, cel putin, sufletul. Oricum am da-o, cheful ala romanesc la care omul bea litri si litri de vin, este ucigator. Ei bine, cu toate astea, cand ne intalnim ne imbatam. Nu am intalnit, desi sunt sigur ca exista, cazuri in care doi romani se regasesc si, in loc sa se imbete, se duc la plimbare ca sa stea de vorba.
Mai e un prilej cu care tot romanul se face ranga: ziua lui. Stiu tot felul de tipi (printre care ma numar si eu, desigur), care isi propun sa nu mai bea o perioada indelungata, pentru dezintoxicare. In astfel de cazuri, termenul limita pe care si-l propun mai toti este neaparat o sarbatoare: Craciunul, Anul Nou, sau, de cele mai multe ori, ziua de nastere. Pare de neconceput pentru un roman sa nu bea nimic de ziua lui. El se duce din vreme, cumpara tot felul de bauturi si mancaruri, invita o trupa de amici si se pune pe introdus in cavitatea bucala. Asta e distractia. Partea a doua vine, de obicei, a doua zi, cand individul nu mai stie ce a facut si ceilalti ii aduc aminte: "ai dansat pe masa, te-ai luat de nevasta vecinului, te-ai usurat pe fereastra" si altele asemenea. Omul rade multumit si, de cele mai multe ori, reincepe sa bea - "o bere doar, ca sa ma clatesc". Traducerea e asemanatoare: "e ziua mea si, pentru a-mi manifesta bucuria, hai sa ma sinucid putin".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu