Imi vine in minte un gand de neinlaturat: rugaciunea nu e decat o galagie.
Noi toti suntem una in Dumnezeu. El e un miriapod si noi miliardele de piciorute. Cand eu, un amarat de piciorut am o problema, trebuie sa fac galagie ca sa ma auda miriapodul. Cu cat fac galagie mai mare - adica ma rog mai intens - cu atat cresc sansele sa ma auda si sa intervina, sa-mi rezolve problema. Miriapodul isi iubeste toate piciorutele, deci si pe alea care nu fac galagie. Le-ar salva, dar daca ele nu fac galagie...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu