Ciorba de pui fara pui

Am vorbit de Mircea Danila, zis Mircioaga si de casa in care a locuit. Mi-am adus aminte de tatal lui, unul dintre cei mai celebri carciumari din Sinaia, nea Mitica. I se spunea Zapada, pentru ca la fiecare doua propozitii zicea ceva de genul "vine zapada". El tinea Cabana Schiori, pe care o stie toata Romania, mai nou pentru ca si-a sarbatorit Elena Udrea ziua acolo.

Cabana schiorilor cu zapada afara si Zapada inauntru

Nea Zapada (hei, uite acum realizez coincidenta: nea = zapada) stia ce inseamna sa organizezi un chef adevarat. Toata spuma oficialitatilor vremii se ducea pe-acolo si nimeni nu pleca nemultumit. Nevasta lui nea Zapada canta muzica de petrecere, iar el avea grija sa fie mancarea buna, vinul curat si mesenii serviti cum se cuvine. Bea si el, cu unii sau cu altii, il chema lumea la masa, pentru ca stia o multime de bancuri si, cam la orice i se spunea, dadea replicile lui celebre cu zapada. Imi aduc aminte cum ne explica, intr-o zi, cum se face ciorba de pui fara pui. "Pui apa, pui ceapa, pui sare, pui morcovi, pui cartofi, pui si iarasi pui, dar pui nu pui". 

Pe vremea lui nea Zapada, cabana era mult mai mica decat acum. Azi s-a extins puternic, are multe locuri de cazare, intotdeauna sunt clienti, dar mancarea este la fel de buna ca pe vremuri. Unii dintre ospatari au imbatranit acolo si imi face o adevarata placere sa-i revad. Ultima data am fost acolo acum doi ani, cu Maria si cu Ali. Aveam intalnire de treizeci de ani de la terminarea liceului, pe care am facut-o la Predeal si, tot atunci, clasa la care am fost diriginte in 1989 a pus-o de un chef cu ocazia trecerii a douazeci de ani de cand au terminat. Am chefuit si apoi am dormit la Schiori, intr-o camera care mi-a placut. Din cauza de prea mult whisky, a doua zi de dimineata nu am mai gasit cheia de la masina. Am cautat la ea vreo doua ore, inclusiv prin apa izvorului care trece pe-acolo, sub dusumeaua terasei, unde e un fel de magazie de lemne, oriunde as fi putut sa o ratacesc, insa de pomana. Si, cum se intampla mai intotdeauna, aveam si motive sa banuiesc ca nu e vina mea. Noaptea fusese racoare si una dintre "chefuitoare", Sorana, zicea ca-i e frig la picioare. Eu mi-am adus aminte ca am in masina niste perechi de ciorapi noi-nouti, asa ca i-am dat Soranei cheia ca sa se duca sa-si ia o pereche. Ei bine, dimineata nu-mi mai aduceam aminte daca mi-a restituit sau nu cheia. Pana la urma, am gasit-o in camera. O bagasem sub camera foto, in carcasa ei.