Secretariatul școlar

Azi, Maria stă acasă. E prima zi de manifestare puternică a unei viroze, ori gripe, care încearcă să se instaleze de vreo săptămână. Procedurile sunt clare: am sunat la școală, am anunțat, altfel cei de-acolo intră în panică, pentru că n-au de unde să știe, atunci când un copil lipsește, dacă e acasă ori dacă i s-a întâmplat ceva pe drum. Dacă nu-i anunți, nu trece jumătate de oră și primești telefon de la secretariat și asta chiar nu-ți convine. Iar asta înseamnă, evident, că la nivel de secretariat se știe încă de la prima oră care elevi sunt în școală și care nu.

Schimbarea bucşelor cu recomandare

În vremea în care aveam Dacia, toată ziua bună ziua trebuia să schimb piese la ea. Piesele se găseau pe la diverși indivizi cu relațiila magazinele de profil, care țineau marfa sub tejghea și o dădeaula suprapret, ori direct la fabrică, la Pitești. De multe ori, însă, foloseam piese făcute prin MEFIN Sinaia - bielete și alte minuni, care se produceau acolo, în atelierele statului, la cerere: vorbeai cu un maistru, îi spuneai ce vrei și în câteva zile aveai piesa. O nebunie, ce mai. Azi umblu cu mașini serioase, la care piesele nu se strică așa, cu una cu două. Totuși, pentru că nimic nu-i veșnic, nici măcar Volkswagen nu poate face mașini cu piese veșnice, lucru pe care l-am descoperit recent. Auzeam un zgomot enervant pe partea stângă și mă gândeam că s-a dus naibii vreun arc ori cine știe ce chestie groaznică. Așa că am profitat de săptămâna în care am mers la Timișoara și am rezolvat problema. Să vă povestesc cum.

Contemplarea jarului

Dupa trei luni de zile, am revenit, datorita vizitei lui Gogol, la bunul obicei al gratarului. Cu surprindere am constatat ca se poate face gratar si la Hanovra si inca unul foarte bun. Ai de alergat, ce-i drept si preturile sunt duble, dar pana la urma gasesti chiar si niste mici de origine sarbeasca, numiti cevapcici. Sigur ca pana la urma ceea ce mananci nu se ridica la inaltimea hartanelor pregatite de Costica pe gratarul lui de doi lei, facut la Mefin. Gustul micilor romanesti este foarte greu de egalat si imposibil de intrecut. Dar decat nimic, mai bine cevapcici stropiti cu vinul rosu pe care Gogol l-a numit "de impartasanie". Iar daca faci carnea pe un gratar cu aspect de OZN produs in tara lui Volkswagen si o mananci intr-un peisaj superb, atunci diferentele fata de gratarele din Romania aproape ca se sterg. Ca sa nu mai vorbim de contemplarea jarului, care capata si aici aceleasi accente mistice. Uite niste poze:

Ziua focului

Ziceam aseara ca dupa incendiul de miriste pe care l-am fotografiat la Biled, au urmat intamplari interesante, chestii din alea care se intampla odata in viata. Iata cum au decurs lucrurile. Am ajuns acasa, am dat cep unui Jack Daniel's, apoi m-am apucat sa caut versurile excelentei piese intitulate "De la sate". O piesa pe care o ascult din cand in cand, pentru versuri - care mi se par geniale. De ce oare mi se par geniale? Cred ca din cauza ca zugravesc perfect satul romanesc actual. O sa le urc si pe ele in urmatorul meu post. 

Tanti Florica

Azi am facut pomenire de un an pentru mama. Dumnezeu s-o odihneasca!

Traditia spune ca la un an trebuie sa te duci acolo unde este inmormantata, apoi poti sa faci pomeniri unde vrei pe lume. Dar dupa sapte ani, trebuie din nou acolo unde este si mormantul. Asadar, daca voi mai fi in viata (vorba mamei), voi merge din nou la Sinaia in 2018. In orice caz, am fost foarte impresionat sa vad la biserica atata lume, atat de multi cunoscuti. Si multi dintre ei, cu parul complet alb. Oameni ai muntelui, ingineri din MEFIN, fosti profesori, fosti prieteni de pahar...

Tanti Florica a facut niste cosuri super, cu coliva, fructe, farfurii, colaci etc. Mi-a si indicat cui sa-i dau si cui sa nu-i dau cate ceva. Nu am stat sa ma uit ce a pus in pungi, erau destul de mari. I-am dat cati bani mi-a cerut, fara sa ma tocmesc, fara sa comentez. Cum as fi putut face asa ceva?

In final, Tanti Florica mi-a zis: "Sa stii ca e bine pentru doamna Baz ca a prins pomenirea de Sfantul Ion".  Nu ma indoiesc, tanti Florica stie absolut tot ce se poate sti in materie de randuieli bisericesti. Sper ca peste sapte ani, tot cu dumneaei sa rezolv lucrurile.