Pomenirea

Saptamana trecuta, la pomenirea de un an pentru mama, cum stateam eu in biserica rezemat de un zid si asteptam sa inceapa slujba, m-am trezit cu tanti Florica langa mine. Mi-a zis ca pomenirea se face abia dupa liturghie, ca ea a uitat, cand am vorbit la telefon, sa-mi spuna sa vin mai tarziu, ca e Sfantul Ion si se face liturghie etc. Ii tot dadea cu treaba asta asa ca eu, cu perversitatea care ma caracterizeaza, am inceput sa ma arat foarte nemultumit ca nu mi-a spus, ca eu trebuie sa plec la Timisoara, ca liturghia se termina la 12 si afara ninge si ca daca stiam alta era socoteala (care-o fi fost aia, habar nu am).

Tanti Florica

Azi am facut pomenire de un an pentru mama. Dumnezeu s-o odihneasca!

Traditia spune ca la un an trebuie sa te duci acolo unde este inmormantata, apoi poti sa faci pomeniri unde vrei pe lume. Dar dupa sapte ani, trebuie din nou acolo unde este si mormantul. Asadar, daca voi mai fi in viata (vorba mamei), voi merge din nou la Sinaia in 2018. In orice caz, am fost foarte impresionat sa vad la biserica atata lume, atat de multi cunoscuti. Si multi dintre ei, cu parul complet alb. Oameni ai muntelui, ingineri din MEFIN, fosti profesori, fosti prieteni de pahar...

Tanti Florica a facut niste cosuri super, cu coliva, fructe, farfurii, colaci etc. Mi-a si indicat cui sa-i dau si cui sa nu-i dau cate ceva. Nu am stat sa ma uit ce a pus in pungi, erau destul de mari. I-am dat cati bani mi-a cerut, fara sa ma tocmesc, fara sa comentez. Cum as fi putut face asa ceva?

In final, Tanti Florica mi-a zis: "Sa stii ca e bine pentru doamna Baz ca a prins pomenirea de Sfantul Ion".  Nu ma indoiesc, tanti Florica stie absolut tot ce se poate sti in materie de randuieli bisericesti. Sper ca peste sapte ani, tot cu dumneaei sa rezolv lucrurile.