Rularea tubului

De multe ori, dimineaţa, când trag de Maria să se spele pe dinţi, îmi amintesc de fostul meu coleg de armată Florin Jingoiu şi, de la el plecând, de mulţi alţi băieţi cu care am împărţit dormitorul comun din UM 01470 Focşani. Omul ăsta, Florin, era un rezervor inepuizabil de poveşti, una mai neverosimilă decât alta. Seara, când stăteam adunaţi cu sticlele de coniac Ovidiu luate de la fabrica învecinată, vocea lui se auzea cel mai puternic şi, până la urmă, toţi tăceam şi-l ascultam. Am aflat în felul asta cum a fost iniţiat Florin în tainele amorului de două femei mature, cum a fost el singurul care a reuşit să îi devină simpatic celui mai mare şi mai ticălos dintre bătăuşii unui cartier bucureştean şi multe alte lucruri care, ce-i drept, ne cam stârneau şi nouă imaginaţia.

Pomenirea

Saptamana trecuta, la pomenirea de un an pentru mama, cum stateam eu in biserica rezemat de un zid si asteptam sa inceapa slujba, m-am trezit cu tanti Florica langa mine. Mi-a zis ca pomenirea se face abia dupa liturghie, ca ea a uitat, cand am vorbit la telefon, sa-mi spuna sa vin mai tarziu, ca e Sfantul Ion si se face liturghie etc. Ii tot dadea cu treaba asta asa ca eu, cu perversitatea care ma caracterizeaza, am inceput sa ma arat foarte nemultumit ca nu mi-a spus, ca eu trebuie sa plec la Timisoara, ca liturghia se termina la 12 si afara ninge si ca daca stiam alta era socoteala (care-o fi fost aia, habar nu am).