De multe ori, dimineaţa, când trag de Maria să se spele pe dinţi, îmi amintesc de fostul meu coleg de armată Florin Jingoiu şi, de la el plecând, de mulţi alţi băieţi cu care am împărţit dormitorul comun din UM 01470 Focşani. Omul ăsta, Florin, era un rezervor inepuizabil de poveşti, una mai neverosimilă decât alta. Seara, când stăteam adunaţi cu sticlele de coniac Ovidiu luate de la fabrica învecinată, vocea lui se auzea cel mai puternic şi, până la urmă, toţi tăceam şi-l ascultam. Am aflat în felul asta cum a fost iniţiat Florin în tainele amorului de două femei mature, cum a fost el singurul care a reuşit să îi devină simpatic celui mai mare şi mai ticălos dintre bătăuşii unui cartier bucureştean şi multe alte lucruri care, ce-i drept, ne cam stârneau şi nouă imaginaţia.
Dar faza de care-mi aduc aminte cel mai des e cea în care între Florin şi AVA, un coleg de pluton, a apărut o dispută legată de felul în care e normal să manipulezi tubul cu pastă de dinţi. Cei mai mulţi dintre noi, când suna goarna de dimineaţă, ne duceam buimaci la spălător şi acolo încercam să ne trezim udându-ne fețele cu apă ca gheaţa. Apoi storceam pastă din tub şi ne frecam dinții, după care ne duceam să ne îmbrăcăm şi ieşeam la raportul de dimineaţă. Ei bine, Jingoiu era foarte nemulţumit că AVA nu procedează cum se cuvine şi, când stoarce pasta, o face apăsând pe tub unde se nimereşte, drept pentru care tubul capătă forme din cele mai diverse. (Poate că mulţi nu ştiu, dar înainte tuburile cu pastă de dinţi se făceau dintr-un fel de tablă subţire, care nu-şi revenea la forma iniţială după ce o îndoiai cât de puţin - cam cum sunt astăzi tuburile cu super-glue). „De ce să apăs eu tubul la întâmplare?” - se ambala Florin. „Nu aşa se face, îl apeşi în capăt de tot, astfel încât pasta să înainteze, după care începi să-l rulezi frumos, ordonat, ca să împingă în faţă şi ultimele resturi de pastă. În felul asta foloseşti toată pasta, plus că tubul ocupă tot mai puţin loc pe măsură ce se goleşte şi îl rulezi frumos, ca pe un covor”. O ţinea cu treaba asta de parcă de rulatul tuburilor ar fi depins însăşi sănătatea naţiunii. Natural că AVA nu accepta nicicum argumentele lui: „De ce să-mi pierd eu timpul ca să rulez tubul ăsta nenorocit, când pot să câştig, dacă nu-l rulez, un minut în fiecare zi? Dacă strâng toate minutele, câştig destul timp cât să citesc o carte.” Şi disputa a continuat zile întregi, pentru că Jingoiu începuse să ne urmărească şi se uita la tuburile noastre să vadă dacă le rulăm sau nu, iar noi nu le mai rulam de-ai naibii, chiar dacă până atunci o făcusem. Până la urmă, s-a isprăvit, nimeni nu a mai zis nimic, dar sunt sigur că Florin nu s-a lămurit că fiecare este liber să facă ce pofteşte cu tubul lui cu pastă de dinţi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu