Busuiocul
Denumire știinţifică:
Ocimum basilicum.
Denumiri populare:
vasilisc, bosioc, borjolică, mătăcină, floarea bisericii, bazilic, planta lui
Hristos, buruiana dragostei.
Prezentare. Plantă
foarte cunoscută, aparţinătoare de familia labiatelor, busuiocul se cultivă,
fiind cunoscut ca busuioc de grădină. Există și busuioc sălbatic (Prunella vulgaris),
dar acesta nu are prea mare importanţă ca plantă medicinală. Busuiocul de grădină
ajunge până la 50 – 60 cm înălţime. Înflorește în iulie-august, florile fiind
albe sau roz. Se usucă foarte bine și miroase plăcut, persistent. Valoare
medicinală are partea aeriană a busuiocului și se recoltează când apar florile.
Preparatul principal pentru uz medicinal este infuzia. Alte
preparate semnificative: siropul și esenţa.
preparate semnificative: siropul și esenţa.
Substanţe active
importante: oestragol și linalol.
Întrebuinţări. Busuiocul
este un bun stimulent general, fiind antibacterian, antifungic, stomahic,
carminativ, antispastic. Naturiștii îl recomandă în tulburări gastro - intestinale,
în inflamaţii ale căilor respiratorii și ca diuretic. Interesantă este și
utilizarea infuziei de busuioc în afecţiuni pe fond nervos, altfel greu de
vindecat. Chiar migrenele, tot cu busuioc se tratează și, deci, nu întâmplător,
în casele de la ţară, pe vremuri, în grindă trona busuiocul pe toată durata iernii. De asemenea, busuiocul se folosește pentru calmarea
durerilor în urma înţepăturilor de viespi și albine.
Iată lista
afecţiunilor tratate cu busuioc: gripă, vomă, răceală, bronșite, colici și
balonări intestinale, nevralgii, lipsa poftei de mâncare, în reglarea lactaţiei
la femeile care alăptează. Mai există încă o afecţiune care se tratează cu
busuioc – neplăcutele afte. În acest caz se face gargară cu decoct concentrat
de busuioc, punându-se două linguri de decoct la 100 ml apă. În bucătărie,
busuiocul are locul său, fiind folosit, sub formă de pulbere sau frunze proaspete,
la prepararea diferitelor mâncăruri. Datorită aromei sale plăcute și
persistente, busuiocul este utilizat, din ce în ce mai mult, și în industria
cosmetică. Un loc aparte are busuiocul în
credinţele și tradiţiile poporului român, fiind considerat plantă sfântă. Există credinţa potrivit căreia, pus
la icoană sau
în grinda casei, aduce liniște în
gospodărie, pace între cei aflaţi sub același acoperiș. Se zice că la nașterea
Domnului, în juru-i a răsărit busuioc și de aceea preoţii își fac agheasma cu busuioc
și stropesc cu agheasmă folosind un pămătuf de busuioc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu