Castanul
Denumire știinţifică:
Aesculus hippocastanum.
Denumire populară:
castan porcesc, castan sălbatic.
Prezentare. Castanul este
un arbore puternic și maiestuos. Își
are originea în peninsula Balcanică. Înalt până la 30 de
metri, castanul se remarcă și prin valoarea sa ornamentală. Frunzele castanului
au un peţiol lung de 10 – 20 cm, fiecare grupare de frunze având mai multe
foliole. Aceste foliole sunt dispuse după mărime, cea mai mare fiind foliola
mijlocie.
Castanul înflorește în mai și iunie, florile – ca și frunzele – contribuind la frumuseţea acestui arbore. Fructul castanului este o capsulă cărnoasă, verde, cu ghimpi, mult mai mare decât o nucă. În momentul coacerii, coaja verde cu ghimpi plesnește și apar seminţele, adică ceea ce în mod obișnuit numim castane. Castanul face parte din familia hipocastanaceelor. În cazul castanului, pentru uz medicinal se recoltează scoarţa de pe ramurile ceva mai tinere (de circa trei-cinci ani), castanele, frunzele și florile. Din toate acestea se obţin, prin procedee specifice, diverse preparate cu semnificativă valoare medicinală, precum și extracte necesare în industria farmaceutică. Cel mai important preparat de castan este decoctul.
Castanul înflorește în mai și iunie, florile – ca și frunzele – contribuind la frumuseţea acestui arbore. Fructul castanului este o capsulă cărnoasă, verde, cu ghimpi, mult mai mare decât o nucă. În momentul coacerii, coaja verde cu ghimpi plesnește și apar seminţele, adică ceea ce în mod obișnuit numim castane. Castanul face parte din familia hipocastanaceelor. În cazul castanului, pentru uz medicinal se recoltează scoarţa de pe ramurile ceva mai tinere (de circa trei-cinci ani), castanele, frunzele și florile. Din toate acestea se obţin, prin procedee specifice, diverse preparate cu semnificativă valoare medicinală, precum și extracte necesare în industria farmaceutică. Cel mai important preparat de castan este decoctul.
Substanţe active importante: în scoarţă
– esculină, esculozidă,
fraxină, cumarină; în frunze – astragalină, quercitină, filochinonă; în castane –
saponine (în primul rând escină),
flavonoide.
Întrebuinţări. Preparatele de castan au acţiune antiinflamatoare, vasoconstrictoare, astringentă, influenţând, în mod
pozitiv, circulaţia sângelui,
prin fluidizarea fluxului
sanguin. S-a constatat, totodată, că preparatele de castan sunt și un bun tonic
venos. Interesante pentru viaţa modernă
sunt preparatele din
scoarţă, acestea având efecte pozitive în cazul afecţiunilor
dermatologice. Printre afecţiunile care
se tratează cu
extracte de castan se numără varicele, varicocelul, umflarea ficatului,
hemoroizii, tulburările de menopauză, flebitele, ulcerele varicoase. Prin urmare,
castanul porcesc (sau sălbatic) este
important mai ales
pentru terapiile medicinale privind
afecţiunile vasculare – de la varice până
la hemoroizi și ulcere varicoase. În asemenea tratamente
este recomandat – ca adjuvant însă - și castanul dulce, ale cărui fructe sunt
comestibile.
Castanul dulce
(Castanea sativa) face
parte din familia
fagaceelor. Este un arbore ce crește numai în anumite zone din
ţara noastră – în Maramureș și în nordul Olteniei. Castanul dulce este un
simbol al longevităţii – poate trăi până la 1.000 de ani și chiar mai mult. Fructele
castanului dulce, castan întâlnit în culturi, sunt comestibile, fiind
energizante și remineralizante.
Castanele dulci
constituie un aliment
recomandat celor bolnavi
de inimă și de rinichi,
fiind, totodată, un tonic și un reechilibrant digestiv. Din castanele dulci se
face vestitul pireu de castane, un foarte bun desert consumat nu numai pentru
savoarea sa, ci și
pentru a îmbunătăţi
digestia. Datorită calităţilor
lor, castanele dulci
sunt recomandate anemicilor, celor
slăbiţi, convalescenţilor. De
asemenea, sunt indicate și în hrana copiilor, având valoare
calorică mare (100 g castane dulci au 220 calorii), precum și o compoziţie chimică
foarte bogată – vitamine, săruri minerale, lipide, glucide.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu