Obiectivii

Unul din lucrurile care-mi plac la compatriotii mei este incredibila capacitate de a se situa pe pozitii partizane clamand, totodata, echilibrul si obiectivitatea. Lucrul asta se vede cel mai bine acum, cand mai toata lumea injura la Basescu. Tot felul de analisti ies la televizor ori scriu pe bloguri si isi incep discursurile cu precizari de tipul "o sa incerc sa fiu cat mai obiectiv". Printr-o stranie chimie mentala, cam toti au ajuns la ideea ca a fi obiectiv inseamna a fi anti-basel. N-am nimic de obiectat, asa o fi pentru ei. Numai ca obiectivitatea nu poate convietui cu partizanatul. Sa nu uitam vremea in care credeam ca toata lumea e impotriva lui Ceausescu - ne inchipuiam pe atunci ca asta inseamna sa fii obiectiv. Pentru ca propaganda sustinea niste minciuni evidente, noua ni se parea ca a fi obiectiv inseamna a contrazice acele minciuni. Ori asta este o eroare fundamentala.
Dovada au adus-o cei care il regreta pe Ceausescu, oamenii care l-au iubit sincer si au crezut ca face bine ceea ce face. Mi se pare incredibil ca retraim acele vremuri. S-a ajuns pana acolo incat daca scrii ceva despre orice subiect si pomenesti acolo numele lui Basescu, dar nu adaugi imediat niste injuraturi, inseamna ca esti basist si risti sa fii tu insuti injurat rupestru. Ori asta numai obiectivitate nu se poate numi. Eu cred ca esti obiectiv atunci cand te poti detasa de simpatii si antipatii si poti observa la rece lucrurile bune si lucrurile rele. E plina piata de indivizi care se auto-declara obiectivi, dar daca te uiti ce scriu te iei cu mainile de cap. Oamenii astia si-au format un fel de reflex pavlovian: cand se aprinde beculetul, saliveaza. Pentru ei e suficient sa se pomeneasca numele Udrea ca sa declanseze un tsunami de mizerii, bineinteles cu conotatii sexuale, ca de aia sunt romanii europeni de secol XXI, sa inteleaga toata planeta cum s-au debarasat ei de perceptiile astea ancestrale asupra femeii ca obiect sexual. E de ajuns sa zica Basescu un cuvant, nu conteaza care, pentru a se auzi imediat, din strafunduri, un cor de injuraturi sinistre, obiective, bineinteles. Daca Basescu a spus ieri ceva despre Eminescu, s-a comentat ca nu are decenta. Daca nu ar fi zis nimic, imediat obiectivii ar fi lansat reprosul ca nu are pic de respect pentru poetul national.

Dar eu stiu exact ce inseamna asta. Exista grupuri de indivizi care stiu mai bine cum e cu obiectivitatea. Inauntru colcaie oameni cu interese importante financiare, asociati, desigur, pe principii mafiote, care, pentru a ajunge sa aiba acces la parghii, sacrifica orice, dar absolut orice, pe altarul unor asa-numite scopuri superioare, care vizeaza, de obicei, rezistenta fata de diverse reconfigurari de ordin planetar. Daca discuti cu ei, afli ca obiectivitatea trebuie lasata putin pe margine atunci cand te gasesti in situatii exceptionale, ca acum este o situatie exceptionala, ca rezolvarea ei este inlaturarea lui Basescu - altminteri vom fi cotropiti de rusi, ne va fi luat Ardealul, ori vom intra in dictatura. Dar dupa ce vom scapa de Basescu, se va reveni la normal si se va instaura din nou obiectivitatea. Ori eu cu oamenii astia nu vreau sa am de-a face, pentru ca ii consider exponentii celor mai mizerabile subsoluri ale sufletului omenesc. Prefer sa fiu injurat cavernos, dar sa nu-mi calc principiile. Asa ca le spun "obiectivilor", celor pentru care obiectivitate inseamna sa injuri la Basescu: dati-i inainte, baieti, asa ati facut si cu Iliescu, asa ati facut si cu Constantinescu. Si asa veti face cu oricine va fi presedinte, cat veti mai avea puterea sa apasati o tasta, pentru ca voua vi se rupe de adevar si de dreptate.