A nu fi, a nu face, a nu avea

Pentru ca totul trebuie privit mereu si in oglinda, se pune intrebarea: dar daca nu ai nimic, sau nu esti in stare sa faci nimic, ori pur si simplu nu esti nimic decat unul care traieste ca un caine, nu cumva ar trebui sa te auto-denigrezi? Ar trebui oare sa spui, in oglinda cu cel ce se lauda, "sunt un gunoi, sunt cel din urma, nimeni nu e mai nenorocit ca mine"? Sau, intocmai ca si in cazul celui care se lauda, ar trebui sa renunti la auto-denigrare si sa spui "n-as fi fost ultimul jeg, gunoiul cel mai pestilential, daca nu mi s-ar fi dat de sus"?
Dupa mine, asa ar trebui sa faci. Pentru ca intocmai asa cum de sus ti s-a dat sa fii frumos, eu cred ca tot de sus ti s-a dat sa fii violent. Numai ca aici ma aflu in contradictie cu invatatura crestina, care zice ca nu, alea rele nu i s-au dat omului de sus, ci de jos, iar impotriva lor el trebuie sa lupte ca sa-si depaseasca in felul asta conditia. Si ca sa fie incredintat ca are sanse de a izbuti in aceasta aventura, i s-a pus in fata exemplul lui Cristos, care i s-a impotrivit Satanei direct, atunci cand a fost dus in pustiu si ispitit. 

Daca ti s-a dat sa fii maniac sexual, tu trebuie sa te impotrivesti la ceea ce ti s-a dat si sa progresezi catre starea unui om obisnuit, care se multumeste sa aiba o nevasta cu care face sex si copii, in restul timpului gandindu-se la lucruri de genul serviciu. Lucrurile se complica foarte tare de aici incolo, iar simplul fapt ca iti bati capul cu ele pare a veni "de jos", asa ca mai bine renunti si zici: "asta sunt eu, asa mi s-a dat de sus sau de jos, o sa incerc sa fac cele care mi se par bune fara sa ma condamn daca nu reusesc intotdeauna". Cred ca in felul asta ai sanse importante de a duce o viata cat de cat linistita.