Conflictul

Presupun că mai există încă oameni care au auzit de un personaj numit Sirețchi. Eu unul am luat contact indirect cu el în liceu, când apăruse o culegere de probleme de mate care-l avea ca autor. Apoi am avut ghinionul să fac cu el în facultate un curs de analiză matematică. Pot spune cu mâna pe inima că tipul mi s-a părut din prima cel puţin nebun. Şi nebunia nu e deloc incompatibilă cu matematică. Bineînţeles că am intrat în conflict cu el destul de rapid. Nu mai ştiu exact ce făcusem, dar m-a luat la ochi şi asta avea să mă coste destule emoţii şi destui nervi.

Într-o zi, a scos la tablă o tipă care nu a știut să-i răspundă la o întrebare de genul "este adevărat că un șir de funcții simplu convergent este uniform convergent?" Și atunci a început:

- Cum este posibil să nu ştii atâta lucru? Cum ai ajuns la facultatea asta? Eşti un animal, aia eşti! Dar ce zic eu animal, că animalul înţelege ce-i spui, poţi să-l înveţi să stea în două labe, dar tu nu pricepi nici cele mai elementare lucruri. Nu, nu eşti un animal, eşti un vegetal! Dar stai, că şi o plantă poate fi învăţată cum să crească, să se târască, pe când de la tine nu se poate scoate nimic. Eşti mai rău decât un vegetal, eşti un mineral! Uite, ca robinetul ăsta! Dar stai puţin, că şi pe ăsta poţi să-l învârți la stânga şi la dreapta, dă drumul la apă, o opreşte, dar tu nu poţi să faci absolut nimic!

Nu ştiu până unde ar fi putut să ajungă, pentru că în general nu se oprea cu una cu două, dar a intrat cineva de la secretariat să-l cheme la decan, era deja pauză, aşa că s-a oprit şi s-a dus.
După aia, eu am luat hotărârea să repet anul. Doream să mă mut la cealaltă serie, în grupă cu Luminiţa, care era mai mică şi cu care, de fapt, aveam să mă şi căsătoresc peste doi ani. Aşa că mi-am băgat picioarele în Sirețchi şi în porcăriile lui, nu am mai călcat pe la cursuri şi seminarii şi nu m-am dus la examen.
Anul următor eram în grupa dorită, scăpasem de Sirețchi şi făceam analiză cu un mare boier pe nume Romulus Cristescu. Ca în fiecare an, mi-am lăsat pe toamnă două examene, printre care chiar analiza. M-am prezentat la restanţă, am tras biletul, m-am dus în sală şi am început să scriu, când, pe nepusă masă, a apărut Sirețchi. Nu ştiu exact ce treabă avea, dar a vorbit ceva în şoaptă cu Cristescu, Apoi, cum îşi rotea prin sală ochii de balaur descreierat, m-a văzut. A rămas o clipă încremenit, apoi s-a precipitat către Cristescu şi a început să-i spună tot felul de chestii, înroşindu-se din ce în ce mai tare şi arătând periodic cu degetul spre mine. Mi-a fost limpede că mă descria în cele mai negre culori şi îi sugera lui Cristescu să mă lase repetent. Însă, cum am spus, acela era un mare boier. M-a ascultat la subiectele de pe bilet, mi-a pus şi alte întrebări, apoi mi-a dat 7. Norocul lui Sirețchi a fost că plecase, altfel i-aş fi făcut eu ceva, nu ştiu exact ce, dar ar fi fost ceva care cu siguranţă l-ar fi înfuriat până în pragul apoplexiei.