Talibanii

Cu ocazia evenimentelor din Piața Universității, au apărut rapid fel de fel de proteste, scrisori deschise, dedicații, caricaturi, invitații la normalitate, eseuri, parodii, pamflete, găinării, înjurături, texte agramate, reclamații, dedicații, memorii, amenințări, interpretări, postări pe bloguri, impresii, frecții și erecții. Mi se pare firesc. Oamenii atâta așteaptă, un moment prielnic, o învârtejire, ca să iasă la înaintare. Uite, asta fac și eu chiar acum.

Mărturisesc că din tot ce am văzut până în clipa de față, cel mai mult mi-a plăcut să citesc replicile unor indivizi care nu au nimic a exprima în afară de scrâșnete și urlete guturale. Cu ei se poate discuta aproape în exclusivitate pe modelul „Ești un căcat” - „Tu ești un căcat și mai mare”. Lor le place asta. Dacă urli și tu, e OK, ești de-al lor, chiar dacă susții o altă poziție. Dezastrul survine dacă încerci să fii echilibrat, un om normal, să iei lucrurile fără patimă. Ei, asta-i scoate din minți pe acești indivizi. Ei sunt, în fond, niște talibani crescuți în spirit securistic. Nu pot gândi, pot doar adulmeca. Și unde simt că e ceva din care s-ar putea rupe o ciozvârtă, se activează. Îi văd pe forumuri de multă vreme, acum însă parcă și-au ieșit din minți. Nu numai că nu acceptă opinii contrare, nu le mai suportă nici pe alea neutre. Cum spuneam într-un post anterior: dacă un om care vrea să fie imparțial scrie undeva un text în care spune că Băsescu a făcut 90% nenorociri dar a făcut și 10% lucruri OK, intră pe mâna acestor talibani și este făcut varză. Pentru ei nu există decât războiul total: ăla în care sunt uciși toți adversarii dar și familiile lor - femei, bătrâni și copii de-a valma.
Citesc prin câte un forum opinii la locul lor, de genul: „toată clasa politică e coruptă, nu mai vreau nici PDL, nici PSD, vreau oameni noi, curați, vreau să dispară din viața publică toți ăștia care nu se mai dau duși de peste douăzeci de ani” și imediat apare talibanul furibund care îi sare omului la beregată: „ce vrei tu bah neutrule, ți se vede maieul portocaliu pe dedesubt, nu o mai dați în bălării futu-vă muma-n cur de javre ordinare care ați nenorocit țara asta" și tot așa.
Existența acestor tipi, ura pe care aproape că o mărturisesc, te fac să te întrebi: „Mai e de stat într-o țară încăpută pe mâinile lor?”