ORA INCHIDERII
Ninge cu mălaiul meiului
peste Bucureştii Mateiului
şi-i vremea laşei tăceri
când prietenii se trag spre muieri
şi nimeni nu se înfruptă
din vinul cu beregata ruptă
iar ţigările
nu mai taie
aerul, cu dulci evantaie.
ne depărtăm cu chipuri ferite
să nu ni se vadă
firele de zăpadă,
ochiul amână
icoana mâinii, cu un gest mai bătrână
şi ştim că de la ultima întâlnire
suntem mai săraci cu-o iubire,
mai bătrâni cu un prieten ce nu e
şi albi de ninsori amăruie,
mai bătrâni cu-o neiubită femeie
despicăm odaia şi-o cheie
în broască vibrând se întoarce
mişcându-ne-n sânge vechi arce
când cade mălaiul meiului
în
Bucureştii Mateiului... |
| Gheorghe Tomozei cu Nicolae Labis |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu