Căutând din nou prin sipetul cu comori - ah, nu cred că a știut săraca mama cât de mult o să mă emoționeze toate lucrurile astea pe care le-a strâns ea și le-a păstrat în toți anii despărțirii de mine, am găsit un plic cu corzi de chitară. Corzi de plastic, pe care în anii '80 le găseam cu pile și ciubucuri și pe care le fixam la chitara mea Reghin, pe care o luasem tot cu pile dar și cu bani mulți. Am găsit un MI, cel gros, care m-a făcut imediat să mă întreb unde o fi chitara, unde partiturile... Și, mai ales, unde o fi plăcerea de a cânta, dorința de a învăța piese frumoase, speranța secretă, nemărturisită, că prin cântecul meu o să cuceresc fetele pe care le iubeam în taină...
 |
| Adăugaţi o legendă |
 |
| Adăugaţi o legendă |
Nu știu ce te împiedică să-ți reîncepi lecțiile de chitară? Poate-i prea mult spus “lecțiile”. Ia-ți chitara în brațe și incepe să-i mângâi coardele. As simple as that!
RăspundețiȘtergere