Azi m-am dus să plătesc niște dări pe la primărie. Numai că dările alea necesitau și o declarație, pe care desigur că n-am putut s-o dau pe loc, întrucât asta ar fi însemnat să mai stau o tură la coadă, ceea ce e peste puterile mele. Orice contact mai lung de zece minute cu funcționarii primăriei mă poate doborî rapid. Și nu pentru că sunt eu mai cu moț, dar dacă stai acolo o jumătate de oră, auzi și vezi atâtea mizerii încât ți se ia.
Eu de exemplu, fiind aproape de locul unde funcționara de la registratură primea actele oamenilor, am avut privilegiul să o aud răstindu-se la o femeie în vârstă, sărmana de ea vădit neajutorată. Ce se întâmplase? Femeia, timorată probabil de aspectul înfricoșător al sălii, prin care treceau mai tot timpul gardieni publici și funcționari importanți, cu dosare sub braț, când a luat bon de ordine a apăsat greșit. În loc de „Registratură”, a luat bon de „Consiliere”. Apoi a intrat la registratură și a întins bonul, moment în care a început discuția. Funcționara i-a explicat pe un ton foarte profesoral că trebuia să apese pe celălalt buton. Femeia nu înțelegea, pentru ea registratura, consilierea, magistratura, ciuhandeala și toate celelalte chestii sunt una și aceeași: AUTORITATEA STATULUI. Atât și nimic mai mult. Crescută în vremea lui Ceaușescu, biata femeie știe una și bună: când întră într-o instituție, oricine de acolo poate să o ajute - totul e să vorbească frumos, umil, să-și frângă mâinile etc. Așadar venise la ghișeul nepotrivit și acum nu înțelegea de ce tânăra din fața ei nu îi ia hârtiile și de ce tot îi da cu butonul de sus și ăla de jos. Până la urmă, individa a acceptat să rezolve și problema bătrânei, dar asta nu așa, simplu. Trebuia să-i spună câteva chestii bine simțite - și vă rog să mă credeți că funcționarele primăriilor au o listă foarte lungă de astfel de chestii. În timp ce butona pe tastatură, i-a zis bătrânei: „fiți atenţi, că dacă nu sunteți atenţi încurcați pe toată lumea și iese un haos de nu s-a mai văzut”. Eu, lipit de un calorifer cum stăteam, m-am întrebat: oare de ce i s-ar adresa cineva unei bătrâne cu „fiți atenţi”? Un om normal, în situația aia, ar rezolva problema și ar trece mai departe în liniște. Dar dacă ar simți nevoia să se și exprime, mă gândesc că ar spune „fiți atentă”, ba chiar „fiți atentă, doamnă”, cu varianta „pe viitor, doamnă, vă rog să fiți atentă”. Dar nu, tipa aia îi zicea bătrânei „fiți atenţi”.
La un moment dat, m-am lămurit: individa nu i se adresa bătrânei, ci întregii mase informe de solicitanți care așteptau în sala aia nenorocită și, mai departe tuturor celor care urmează să vină vreodată la ghișeul ei personal, unde stă cu fundul pe un scaun, ia niște hârtii și eliberează altele. Ideea era cam așa: „Eu aici sunt Dumnezeu, voi sunteți niște viermi nenorociți care vă târâți prin fața mea, fiți atenți ce faceți, cum mergeți, cum vorbiți”. Nu știu de ce unii indivizi vorbesc în felul asta, am mai cunoscut destui, cu toții instalați pe scaune și fotolii înalte. Se uită în ochii tăi și-ți zic: „înțelegeți măi odată că nu așa se fac lucrurile!” Carevasăzică ei te consideră un fel de exponent al gloatei needucate și ți se adresează ca și cum în tine ar vedea marea masă a celor care nu au habar cum se fac lucrurile. Ei sunt sus și tu ești jos. Ori vorbesc cu tine, ori cu altul, ori cu toți odată, pentru ei este același lucru. Ce-ar fi așteptat funcționara de la registratură, ca bătrâna timorată să plece de la ghișeu și să ne spună nouă, celorlalți viermi, că trebuie să fim foarte atenți la ce buton apăsăm când luăm bonuri de ordine?
Eu de exemplu, fiind aproape de locul unde funcționara de la registratură primea actele oamenilor, am avut privilegiul să o aud răstindu-se la o femeie în vârstă, sărmana de ea vădit neajutorată. Ce se întâmplase? Femeia, timorată probabil de aspectul înfricoșător al sălii, prin care treceau mai tot timpul gardieni publici și funcționari importanți, cu dosare sub braț, când a luat bon de ordine a apăsat greșit. În loc de „Registratură”, a luat bon de „Consiliere”. Apoi a intrat la registratură și a întins bonul, moment în care a început discuția. Funcționara i-a explicat pe un ton foarte profesoral că trebuia să apese pe celălalt buton. Femeia nu înțelegea, pentru ea registratura, consilierea, magistratura, ciuhandeala și toate celelalte chestii sunt una și aceeași: AUTORITATEA STATULUI. Atât și nimic mai mult. Crescută în vremea lui Ceaușescu, biata femeie știe una și bună: când întră într-o instituție, oricine de acolo poate să o ajute - totul e să vorbească frumos, umil, să-și frângă mâinile etc. Așadar venise la ghișeul nepotrivit și acum nu înțelegea de ce tânăra din fața ei nu îi ia hârtiile și de ce tot îi da cu butonul de sus și ăla de jos. Până la urmă, individa a acceptat să rezolve și problema bătrânei, dar asta nu așa, simplu. Trebuia să-i spună câteva chestii bine simțite - și vă rog să mă credeți că funcționarele primăriilor au o listă foarte lungă de astfel de chestii. În timp ce butona pe tastatură, i-a zis bătrânei: „fiți atenţi, că dacă nu sunteți atenţi încurcați pe toată lumea și iese un haos de nu s-a mai văzut”. Eu, lipit de un calorifer cum stăteam, m-am întrebat: oare de ce i s-ar adresa cineva unei bătrâne cu „fiți atenţi”? Un om normal, în situația aia, ar rezolva problema și ar trece mai departe în liniște. Dar dacă ar simți nevoia să se și exprime, mă gândesc că ar spune „fiți atentă”, ba chiar „fiți atentă, doamnă”, cu varianta „pe viitor, doamnă, vă rog să fiți atentă”. Dar nu, tipa aia îi zicea bătrânei „fiți atenţi”.
La un moment dat, m-am lămurit: individa nu i se adresa bătrânei, ci întregii mase informe de solicitanți care așteptau în sala aia nenorocită și, mai departe tuturor celor care urmează să vină vreodată la ghișeul ei personal, unde stă cu fundul pe un scaun, ia niște hârtii și eliberează altele. Ideea era cam așa: „Eu aici sunt Dumnezeu, voi sunteți niște viermi nenorociți care vă târâți prin fața mea, fiți atenți ce faceți, cum mergeți, cum vorbiți”. Nu știu de ce unii indivizi vorbesc în felul asta, am mai cunoscut destui, cu toții instalați pe scaune și fotolii înalte. Se uită în ochii tăi și-ți zic: „înțelegeți măi odată că nu așa se fac lucrurile!” Carevasăzică ei te consideră un fel de exponent al gloatei needucate și ți se adresează ca și cum în tine ar vedea marea masă a celor care nu au habar cum se fac lucrurile. Ei sunt sus și tu ești jos. Ori vorbesc cu tine, ori cu altul, ori cu toți odată, pentru ei este același lucru. Ce-ar fi așteptat funcționara de la registratură, ca bătrâna timorată să plece de la ghișeu și să ne spună nouă, celorlalți viermi, că trebuie să fim foarte atenți la ce buton apăsăm când luăm bonuri de ordine?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu