Gargaunele si capcaunul
A fost odata
ca niciodata, ca de n-ar fi nu s-ar povesti. La poalele unui munte era un sat,
in care oamenii traiau foarte fericiti. Pana intr-o zi, cand in varful muntelui
s-a stabilit un capcaun. Si acest capcaun cobora in fiecare zi in sat si lua
cate un copil pe care il ducea sus pe munte, unde il manca. Toata lumea
ingrozita a inceput sa-si incuie copiii in casa. Nu mai aveau voie sa se joace afara, nu se mai duceau la scoala.
Intr-o zi,
profitand de faptul ca tata a iesit din casa pentru cateva minute fara sa
incuie usa, a fugit repede pe ulitele satului, incepand sa se joace de una
singurica.
Dar, vai! A si
aparut capcaunul si a luat-o pe Miruna cu el.
Tatal si mama
lui Miruna au observat ca a disparut si au fugit repede dupa capcaun, strigand:
-
Capcaunuleeeeeeeee, da-ne-o pe Miruna inapoi! E singura noastra fetita si fara
ea nu putem trai. Ia-l pe unul dintre noi, in locul ei.
Dar capcaunul
se indeparta fara sa spuna nimic. Si pasul capcaunului era mult mai mare decat
al bietilor parinti, asa ca foarte curand, parintii lui Miruna s-au ratacit si
nu mai stiau pe unde se mearga. Se aflau intr-o padure si era tot mai intuneric
in jurul lor. Deznadajduiti, s-au asezat pe o buturuga incepand sa planga dupa
Miruna.
Atunci, langa
ei a aparut un gargaune.
- Nu mai
plangeti dupa Miruna. Asteptati aici, caci foarte curand am sa v-o aduc pe
Miruna inapoi.
Si gargaunele
disparu din fata lor alergand spre varful muntelui. Nu trecu mult, si
gargaunele ajunse la un sant plin numai cu sticla. Si era o sticla atat de
ascutita ca daca o atingeai te taiai imediat. Gargaunele inconjura muntele,
de-a lungul santului si nu gasi niciun loc pe unde sa treaca. Se uita in jur
si vazu doua blocuri din piatra. Le lua si scobi in ele niste locuri pentru
picioare, facandu-si niste pantofi din piatra. Apoi, incet, incet trecu peste santul
din sticla. Sticla se zdrobea sub calcatura lui, dar niciun ciob nu a ajuns la
talpa gargaunelui.
Dupa ce trecu
de santul cu sticla ajunse la un sant plin cu apa rece. Si era atat de rece, ca
daca o atingeai inghetai imediat. Gargaunele inconjura acest sant si nu vazu
niciun loc pe unde sa treaca. Atunci se uita de jur imprejur si vazu 2 copaci
uriasi. Ii taie si scobi in trunchiurile lor loc pentru picioare. Isi facu
astfel incaltaminte din lemn si pluti pe apa de parca ar fi avut doua barci in
picioare, fara ca nicio picatura de apa sa-l atinga.
Dupa ce trecu
si de santul cu apa, intalni un sant plin cu foc. Si era atat de fierbinte, ca
daca il atingeai te ardeai imediat. Gargaunele inconjura si acest sant si nu
gasi niciun loc pe unde sa treaca. Se uita imprejur si nu gasi nimic care sa-i
foloseasca. Atunci se apuca si sapa un canal de la santul de foc pana la cel de
apa si apa stinse tot focul. (E clar ca santul de foc era situat mai jos decat
santul de apa).
Apoi,
gargaunul trecu peste jarul stins si ajunse la un castel urias. Intra inauntru
si se intalni fata-n fata cu capcaunul.
- Ce cauti in
castelul meu? intreba capcaunul
- Am venit sa
o iau pe Miruna sa o duc inapoi la parintii ei.
- Ha, ha, ha.
Poate vrei sa devii si tu cina mea, impreuna cu Miruna.
- Crezi ca
daca esti atat de mare, ai si putere?
- Eu am orice
putere.
- Da? Poti sa
te transformi in altceva?
- Cum sa nu.
Si pe loc capcaunul se transforma intr-un dragon.
- Ei, e
simplu, ca tu, urias fiind, sa te transformi in altceva tot urias, dar poti sa te
transformi in ceva foarte mic? Intr-un tantar de exemplu.
Si capcaunul
pe loc se transforma intr-un tantar, bazaiind in jurul gargaunului. Si
gargaunele, nici una, nici doua il plesni intre palme, omorandu-l pe loc. Apoi
se duse si o lua pe Miruna ducand-o la parintii ei. Parintii ei, bucurosi, au
luat-o in brate si au pupat-o. Miruna le-a promis ca de-acum va fi cuminte si
ascultatoare si nu va mai iesi din cuvantul lor. Si toata lumea a fost foarte
fericita ca au scapat de capcaun si copiii puteau iar sa se duca la scoala si sa
joace pe afara.
Si am
incalecat pe o sa si v-am spus povestea mea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu