Ceaiul
Denumire știinţifică:
Thea sinensis (chinensis).
Denumire populară:
ceai chinezesc.
Prezentare. Ceaiul
este un arbust de maximum doi metri înălţime, originar din China. Poate fi
întâlnit în mari culturi, în aproape toate zonele tropicale și subtropicale.
Ceaiul face parte din familia theaceelor, reprezentativ
fiind ceaiul chinezesc. Frunzele
ceaiului chinezesc sunt consistente, dense, au formă ovală și sunt ușor
crestate, oarecum asemănătoare, ca formă și desen al nervurilor, cu frunzele de
stejar sau de urzică. Florile ceaiului, deosebit de expresive, sunt mari și au
culoarea albă.
Valoare alimentară, dar și medicinală, au frunzele ceaiului. Preparatul care se obţine este o infuzie – binecunoscutul ceai. Pentru a nu-i fi afectate calităţile, ceaiul se prepară – potrivit naturiștilor – într-un ceainic de pământ, smălţuit.
Substanţe active importante:
teofilină, cafeină, vitaminele C, P și B2,
săruri minerale, tanin.
Cercetări recente arată că unii dintre compușii cei mai importanţi
ai ceaiului sunt polifenolii, mai ales flavonele și catehinele.
Întrebuinţări. Infuzia
de ceai are proprietăţi tonice, excitante, revitalizante, diuretice,
vasodilatatoare. Ceaiul este și un bun antioxidant. Unul dintre cele mai
interesante efecte ale ceaiului ţine de capacitatea sa de a reduce colesterolul
și, deci, și riscul de boli cardiovasculare. Astfel, polifenolii din ceai
distrug radicalii liberi din organism, colesterolul, grăsimile rele, reducând
riscul de cancer. După cum se știe, radicalii liberi acţionează ca agenţi
cancerigeni. Datorită teofilinei, ceaiul este indicat și în bolile respiratorii
sau în suferinţe ale rinichiului. Consumarea ceaiului chinezesc (sau rusesc) determină o mai bună activitate la nivelul sistemului nervos central, al
scoarţei cerebrale, precum și în structurile musculare ale organismului. Nu
trebuie uitat nici faptul că preparatul de ceai contribuie și la o digestie
ușoară, scutind organismul de o serie întreagă de eforturi și
disfuncţionalităţi. Numeroși specialiști echivalează efectele ceaiului cu cele
ale cafelei, motivând, astfel,
efectele de dependenţă ce pot apărea în condiţiile unui consum mare și îndelungat de ceai chinezesc sau rusesc.
Vestit
pentru calităţile sale medicinale este ceaiul de Java sau ortosifonul (Orthosiphon
stamineus), un ceai verde ai cărui compuși sunt total diferiţi de ai ceaiului „clasic”,
la fel de diferite fiind și afecţiunile în care este benefic (acesta fiind
recomandat în reumatism, litiaze renale, insuficienţă hepatică, obezitate,
celulita, oboseală, epuizare fizică și nervoasă). De remarcat faptul că și
acest ceai reduce colesterolul. Ceaiul de Java sau ortosifonul este utilizat,
prin tradiţie, în boli ale rinichilor, ale vezicii și căilor urinare.
Proprietăţile sale diuretice accentuate îl fac foarte util și în curele de
slăbire, contribuind, printre altele, în mod decisiv, la eliminarea apei din
ţesuturi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu