TINERETE
Mi-a mai ramas putina tinerete,
Ma desfrunzesc de ani ca o livada,
Mi-i palma mâinii scrisa cu tristete,
Si ochii – tupilati lânga balada.
În mine plopii-si suie frematarea,
Ca în adâncul inimii sa mâie,
Obrajii mi-i saruta înserarea,
Împrospatând cu stele si cu grâie.
Cu doina apei curg spre totdeauna,
Cu ciocârlia inima mea zboara.
Privesc cum noaptea ia pe umar luna
Ca pe un pui ucis, de caprioara.
Ades simt ghioceii duiosiei
Ca-mi înfloresc din piept si din privire,
Când baltile-s ferestrele câmpiei,
Prin care vad departe, -n amintire.
Trecutul meu e-n ceata din dumbrava,
În frunze viitorul meu suspina.
Un nour poarta lebada-i bolnava,
Scapând din plisc graunte de lumina.
Pare-un surâs al soarelui pamântul.
Alearga cerul dupa rândunele.
Stau frunte-n frunte ca apusul. Vântul
Se plimba printre gândurile mele.
Ca o icoana-ncepe sa s-afume
Faptura mea de stinse curcubeie.
Zadarnic însa locul meu în lume
Vrea salcia pletoasa sa mi-l ieie.
Mi-a mai ramas putina tinerete,
Ma desfrunzesc de ani ca o livada,
Mi-i palma mâinii scrisa cu tristete,
Si ochii – tupilati lânga balada.
În mine plopii-si suie frematarea,
Ca în adâncul inimii sa mâie,
Obrajii mi-i saruta înserarea,
Împrospatând cu stele si cu grâie.
Cu doina apei curg spre totdeauna,
Cu ciocârlia inima mea zboara.
Privesc cum noaptea ia pe umar luna
Ca pe un pui ucis, de caprioara.
Ades simt ghioceii duiosiei
Ca-mi înfloresc din piept si din privire,
Când baltile-s ferestrele câmpiei,
Prin care vad departe, -n amintire.
Trecutul meu e-n ceata din dumbrava,
În frunze viitorul meu suspina.
Un nour poarta lebada-i bolnava,
Scapând din plisc graunte de lumina.
Pare-un surâs al soarelui pamântul.
Alearga cerul dupa rândunele.
Stau frunte-n frunte ca apusul. Vântul
Se plimba printre gândurile mele.
Ca o icoana-ncepe sa s-afume
Faptura mea de stinse curcubeie.
Zadarnic însa locul meu în lume
Vrea salcia pletoasa sa mi-l ieie.
 |
| George Lesnea |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu