Dacă mi-am amintit de tipul cu manelele care se fudulea că e tânăr, mi-am adus aminte si de problema fundamentală a înțelegerii faptului că tu, ca individ, nu ai și nu ești nimic prin tine însuți. Nimic, dar absolut nimic. Ințelegerea asta ar putea s-o capete oricine dacă ar medita la replica pe care i-a dat-o Cristos lui Pilat din Pont și care poate fi citită în Cap. 19 din Evanghelia lui Ioan. Iată:
Deci Pilat i-a zis: Mie nu-mi vorbești? Nu știi că am putere să Te eliberez și putere am să Te răstignesc?
Iisus a răspuns: N-ai avea nicio putere asupra Mea, dacă nu ți-ar fi fost dat ție de sus.
Aș fi putut să-i zic și eu manelistului la fel: ești tânăr pentru că ți s-a dat de sus. Nu numai că tipul n-ar fi înțeles nimic, dar precis că m-ar fi considerat sărit de pe fix.
De nenumărate ori mi s-a întâmplat să văd câte un individ dându-se mare cu ce este, cu ce face sau cu ce are el. Unul are mușchi, altul are „mașină de mașină”, una are picioare lungi, alta față de înger, careva face bani, altcareva pictează. Și mai nimeni nu înțelege că nimic din toate astea nu poate reprezenta motiv de mândrie. Fiecare este cum este pentru că așa s-a născut. Cel care are anumite lucruri, le are pentru că i s-a dat știința să le dobândească. Și atunci pentru ce să te lauzi că ești sau că ai? Mă întrebam odată cum ar fi ca oamenii, la naștere, să aibă doar mâini și ochi, restul fiind un cilindru de carne pe care să-l poată modela. Fiecare și-ar construi atunci o față și un corp după cum s-ar pricepe mai bine. Unuia care ar reuși să-și clădească un trup apropiat de perfecțiune, i s-ar părea că este îndreptățit să se laude cu asta. Dar nici atunci nu ar putea spune că el și numai el a făcut acel lucru, pentru că talentul de a modela i-a fost dat de sus. Orice ai face, orice ai dobândi, constați îndată că nu ți se datorează ție decât într-un mod secundar. Așadar, a te lăuda cu ceea ce ai, cu ceea ce faci sau cu ceea ce ești reprezintă o enormă eroare, pe care o fac, din păcate, foarte mulți oameni.
Întrebarea ar fi așa: dar dacă ajungi să nu te mai lauzi cu nimic, oare mai are viața ta vreun sens? Răspunsul e simplu: da, abia atunci capătă viața ta un sens, pentru că momentul înțelegerii că ești nimic coincide cu cel al descoperirii Adevărului.
Iisus a răspuns: N-ai avea nicio putere asupra Mea, dacă nu ți-ar fi fost dat ție de sus.
Aș fi putut să-i zic și eu manelistului la fel: ești tânăr pentru că ți s-a dat de sus. Nu numai că tipul n-ar fi înțeles nimic, dar precis că m-ar fi considerat sărit de pe fix.
De nenumărate ori mi s-a întâmplat să văd câte un individ dându-se mare cu ce este, cu ce face sau cu ce are el. Unul are mușchi, altul are „mașină de mașină”, una are picioare lungi, alta față de înger, careva face bani, altcareva pictează. Și mai nimeni nu înțelege că nimic din toate astea nu poate reprezenta motiv de mândrie. Fiecare este cum este pentru că așa s-a născut. Cel care are anumite lucruri, le are pentru că i s-a dat știința să le dobândească. Și atunci pentru ce să te lauzi că ești sau că ai? Mă întrebam odată cum ar fi ca oamenii, la naștere, să aibă doar mâini și ochi, restul fiind un cilindru de carne pe care să-l poată modela. Fiecare și-ar construi atunci o față și un corp după cum s-ar pricepe mai bine. Unuia care ar reuși să-și clădească un trup apropiat de perfecțiune, i s-ar părea că este îndreptățit să se laude cu asta. Dar nici atunci nu ar putea spune că el și numai el a făcut acel lucru, pentru că talentul de a modela i-a fost dat de sus. Orice ai face, orice ai dobândi, constați îndată că nu ți se datorează ție decât într-un mod secundar. Așadar, a te lăuda cu ceea ce ai, cu ceea ce faci sau cu ceea ce ești reprezintă o enormă eroare, pe care o fac, din păcate, foarte mulți oameni.
Întrebarea ar fi așa: dar dacă ajungi să nu te mai lauzi cu nimic, oare mai are viața ta vreun sens? Răspunsul e simplu: da, abia atunci capătă viața ta un sens, pentru că momentul înțelegerii că ești nimic coincide cu cel al descoperirii Adevărului.
Nu știu care-i adevărul, dar știu că descoperirea că ești nimic, nu este adevărată. Contraexemplu: eu.
RăspundețiȘtergere