România needucată (16)

Cazul "O Biserică la 1000 de români"

Oricine doreşte poate citi statistici oficiale, studii şi analize comparate privind gradul de religiozitate al popoarelor europene. România ocupă pe departe primul loc la numărul de biserici pe cap de locuitor. În ţara noastră sunt aproape 20.000 de biserici. Asta înseamnă o medie de circa 1000 de locuitori la o biserică. Spre comparaţie, tot în România sunt circa 400 de spitale, ceea ce înseamnă cam 50.000 de locuitori la un spital.

Solidarizarea cu Andrei Pleșu - un demers inutil

În primăvara anului 1991, într-o după-amiază plină de soare, stăteam la o bere cu un bun amic, pe terasa cabanei Schiori din Sinaia. Pe vremea aia citeam, ca orice român, toate ziarele şi revistele posibile. Aşa se face că aveam la mine, pe lângă Zig Zag, Baricada, Adevărul şi ce-o mai fi fost, un exemplar purulent din „România Mare”, publicaţie care se ocupa sistematic cu terfelirea tuturor celor care nu mergeau pe linia trasată de Ion Iliescu. De îndată ce oricare dintre aceştia călca pe bec, dovedindu-se ori pro-occidental, ori pur şi simplu anti-comunist, în revista lui VC Tudor apăreau articole kilometrice în cadrul cărora respectivul era numit microcefal, băutor fruntaş, vânzător de ţară, coadă de topor şi câte altele. Ei bine, în numărul pe care-l primisem eu în acea zi frumoasă de primăvară era împroşcat cu secreţii ministrul culturii. Titlul, întins pe două pagini, era următorul: „Andrei Pleşu - un bandit în guvernul României”.

A fi, a face, a avea

Dacă mi-am amintit de tipul cu manelele care se fudulea că e tânăr, mi-am adus aminte si de problema fundamentală a înțelegerii faptului că tu, ca individ, nu ai și nu ești nimic prin tine însuți. Nimic, dar absolut nimic. Ințelegerea asta ar putea s-o capete oricine dacă ar medita la replica pe care i-a dat-o Cristos lui Pilat din Pont și care poate fi citită în Cap. 19 din Evanghelia lui Ioan. Iată:

Căpcăunul și mangalița nerușinată

Pentru că dimineața fac o mică revistă a presei și citesc câteva articole, dau, invariabil peste niște fenomene stranii și amuzante. Unul dintre acestea este modul de reacție al unor cititori la apariția articolelor lui Andrei Pleșu - zis și Căpcăunul Cumsecade.

O carte la cinci minute

Cred ca participarea la un targ de carte cu un stand urias, continand zeci si zeci de titluri este o eroare. Cel mai bun lucru este sa te duci cu un stand simplu, la care sa expui maximum cinci carti diferite. Socoteala e simpla: cand ai numai cateva titluri, le poti prezenta oricui trece pe langa tine. In cazul unei singure carti, cum am avut eu, totul este sa ai suficienta vlaga, pentru ca dupa doua zile de atras clientii incep sa te doara toate, incepand cu falcile. Ma uitam la standurile mari: cei de acolo aproape ca motaiau, uneori. Cand un potential cumparator se oprea sa se uite, il lasau pana intreba ceva, sau pana punea mana pe o anumita carte si atunci intrau in vorba.