Solidarizarea cu Andrei Pleșu - un demers inutil

În primăvara anului 1991, într-o după-amiază plină de soare, stăteam la o bere cu un bun amic, pe terasa cabanei Schiori din Sinaia. Pe vremea aia citeam, ca orice român, toate ziarele şi revistele posibile. Aşa se face că aveam la mine, pe lângă Zig Zag, Baricada, Adevărul şi ce-o mai fi fost, un exemplar purulent din „România Mare”, publicaţie care se ocupa sistematic cu terfelirea tuturor celor care nu mergeau pe linia trasată de Ion Iliescu. De îndată ce oricare dintre aceştia călca pe bec, dovedindu-se ori pro-occidental, ori pur şi simplu anti-comunist, în revista lui VC Tudor apăreau articole kilometrice în cadrul cărora respectivul era numit microcefal, băutor fruntaş, vânzător de ţară, coadă de topor şi câte altele. Ei bine, în numărul pe care-l primisem eu în acea zi frumoasă de primăvară era împroşcat cu secreţii ministrul culturii. Titlul, întins pe două pagini, era următorul: „Andrei Pleşu - un bandit în guvernul României”.

Pupincuristii

Ani si ani de zile, poetul Adrian Paunescu l-a pupat in cur pe dictatorul Ceausescu. Pentru asta, si-a luat palme si suturi toata viata. Sunt oameni care nu-l iarta nici dupa moarte. Paunescu devenise un adevarat etalon al pupincurismului. Nici macar V.C. Tudor nu l-a intrecut, desi a scris si el cuvinte inflacarate pentru tovarasa Elena Ceausescu etc. Paunescu a fost cel mai vizibil dintre pupincuristi, cel mai energic, mai viguros si mai eficient. Dar pupincurismul a fost un fenomen generalizat. Sute de indivizi dornici de parvenire i-au inaltat ode si i-au adus jertfe "Titanului din Carpati". Activitatea lor a fost puternic umbrita de geniul poetic al lui Paunescu.

Amanarea proceselor

Pentru cine a uitat, pun aici un link catre una dintre cele mai rusinoase pagini din istoria de dupa 1989 a Romaniei: evacuarea, in ianuarie 2011, a lui VC Tudor din sediul ocupat de PRM, in urma unei hotarari ramase definitive. Iata:

http://www.youtube.com/watch?v=S8al8HmqxTM