O carte la cinci minute

Cred ca participarea la un targ de carte cu un stand urias, continand zeci si zeci de titluri este o eroare. Cel mai bun lucru este sa te duci cu un stand simplu, la care sa expui maximum cinci carti diferite. Socoteala e simpla: cand ai numai cateva titluri, le poti prezenta oricui trece pe langa tine. In cazul unei singure carti, cum am avut eu, totul este sa ai suficienta vlaga, pentru ca dupa doua zile de atras clientii incep sa te doara toate, incepand cu falcile. Ma uitam la standurile mari: cei de acolo aproape ca motaiau, uneori. Cand un potential cumparator se oprea sa se uite, il lasau pana intreba ceva, sau pana punea mana pe o anumita carte si atunci intrau in vorba.

La mine era cu mult mai simplu. Ma adresam absolut oricui aveam eu chef, spunandu-i "poftit sa gustati o carte frumoasa" ori ceva asemanator. Rareori am vazut pe cineva care sa ramana nepasator la invitatia mea directa. Macar o privire catre carte si tot obtineam. O domnisoara care statea la standul Radio Iasi, a venit la un moment dat sa ma intrebe cam asa: "dar ce le faceti, ce le spuneti, cum ii vrajiti? Stau si ma uit la dumneavoastra de mult, cred ca vindeti o carte la cinci minute".

Desigur ca ceea ce spun eu nu este valabil pentru editurile mari, cunoscute, cum ar fi de exemplu Humanitas, ori Adevarul. La ei se duce lumea oricum, nu trebuie sa stea cineva si sa prinda clientii cu arcanul. Pentru ceilalti, insa, metoda titlurilor putine cred ca este foarte potrivita. Bineinteles, totul este legat si de intentiile expozantului. Unii vin la targ cu titluri greu vandabile, la care aplica reduceri destul de serioase si spera sa scape astfel de ele. Altii aduc tot ce au, gandindu-se ca o oferta foarte variata va atrage toate categoriile posibile de cumparatori. Nu stiu cata dreptate au toti acestia, ceea ce stiu sigur este ca eu, avand doar Povestile Mariei, am vandut mai mult decat unele edituri cu standuri mari si oferta bogata.

Daca va uitati la poza, o sa va sara in ochi faptul ca la standul meu a mai fost un titlu: "Multimi". Ei bine, chiar daca nu l-am prezentat nimanui si nu l-am promovat in niciun fel, au fost oameni interesati sa afle ce e cu el. Practic, l-am dus acolo pentru decor, ca sa nu am doar povestile. Si au fost oameni care, dupa ce le-am prezentat cartea de povesti, m-au intrebat si despre cealalta. Ba unii chiar au cumparat-o.