O întâmplare foarte interesantă, dacă nu stranie, se leagă de una din cărțile pe care le-am citit în adolescență. E vorba despre "Sfârșitul bahic" al lui Petru Popescu. Am fost marcat extrem de puternic atunci când am citit prima dată această carte. Habar nu aveam cine e Petru Popescu, nici nu mă interesa. Doar după ce a fugit din țară și a început să vorbească pe la Europa liberă i-am dat mai multă atenție, dumnealui personal. Și, trebuie să recunosc, abia în anii din urmă, când Petru Popescu a revenit în România, am aflat că, pe vremea când publica "Sfârșitul bahic", era concubinul lui Zoia Ceaușescu.
 |
| Petru Popescu - probabil cu expresia cu care a dat-o gata pe Zoia |
O frază mi-a atras atenția mai mult decât orice, în romanul ăsta. Începea așa: „Am simțit vâna cea mare a morții care trece pe dedesubt, cântecul infinit și subteran, răcoarea funebră, ca dintr-o grotă...". Asta i se întâmpla lui pe vremea când lucra, obligat de sistem, într-o morgă, unde a avut revelația morții care așteaptă în subterane să înșface, la timpul potrivit, tot ce este viu. Atât de mult mi-a plăcut fraza asta, încât am învățat-o pe dinafară. Știu că le-o și spuneam colegilor pe la școală și ei mă ascultau cu expresii uimite.
Cu timpul, cartea s-a pierdut. Poate am împrumutat-o, poate am abandonat-o undeva, nu am idee. Acum vreo trei ani, mi-am adus aminte de ea și am început s-o caut pe net. Nu se găsea nicăieri și, bineînțeles, fraza cu pricina începuse să mă obsedeze, pentru că nu mi-o mai aminteam în întregime.
Discutam frecvent, la acea vreme, pe messenger, cu un amic trăitor în SUA. I-am spus de carte și mi-a rezolvat problema. Cum? Uite-aici:
Raul: neaparat si urgent
Amicul: pai meri in librarie
Raul: sfarsitul bahic de petru popescu
Raul: am cautat prin anticariate etc
Raul: deci nu se gaseste
......................
Amicul: cartea aia bahica a aparut in 1973
Amicul: la "Cartea romaneasca"
Raul: da, prin anii 70
Amicul: si din Romania o vinde un tip din Timisoara care si-a facut un site acum vreo 4 ani
Amicul: nu stiu daca n-a vindut-o
Amicul: deja
Amicul: baga o geana aici: http://www.geocities.com/florinleodor/index.htm
Amicul: tipul are un fel de anticariant online
Amicul: cu titlurile
Amicul: scrie-i si vezi ce iese
M-am dus la adresă, l-am găsit pe tip și da, avea cartea. Avea și alte cărți pe care nu le găseam. Așa că i-am făcut o comandă de vreo zece titluri, și am stabilit o întâlnire, undeva pe strada Lidia. A venit la ora fixată. Un tip mărunțel, cu figură de șoarece de bibliotecă, probabil ecologist, biciclist, sufletist. Am luat pachetul, i-am dat banii și m-am băgat în mașină. Ardeam de nerăbdare să recitesc pasajul ăla, problema era că nu mai știam pe unde poate să fie. Am deschis cartea la întâmplare și am început să citesc: „Am simțit vâna cea mare a morții care trece pe dedesubt, cântecul infinit și subteran, răcoarea funebră, ca dintr-o grotă..."
Eram pe scaun, altfel ar fi trebuit să mă așez.
Puterea dorinței, a rugăciunii... Ar trebui să începi o serie: Întâmplări cu cărți. sau despre cărți... Frumos scris!
RăspundețiȘtergere