Acum, ca am ispravit cu fragmentele din Svejk, mi-am amintit ceva distractiv care s-a petrecut prin anii 80. Eram, pe-atunci, prof de mate la Baicoi. Luminita, sotia mea, avea catedra la Moreni, in judetul Dambovita. Tot mergand eu pe la Moreni, mi-am facut un amic, un baiat simpatic pe care toti il strigau Fanel. Era un tip foarte descurcaret, avea relatii peste tot, inclusiv la militie si la securitate. De fapt, seful securitatii de acolo ii era chiar prieten nedespartit, margeau amandoi prin tot felul de aventuri, aveau apartamente de care nu stiau nevestele, etc. Sotia lui, profa de engleza, preda la liceul Luminitei si cele doua au devenit prietene foarte bune. Asa l-am cunoscut eu pe Fanel.
Cand Luminita o vizita pe Danina, cele doua se refugiau in bucatarie, iar eu si Fanel jucam table in sufragerie. Stiu ca odata i-am zis: "iarasi table, nu te-ai mai saturat?" La care el mi-a raspuns cam asa: "pai ce altceva pot sa fac eu cu tine?" Si avea dreptate, eu nu eram nici intr-un caz un individ cu care sa fi avut ce sa faca un om ca Fanel. Eu nu ma preocupam sa castig bani, nu aveam combinatii prin agricultura, nu faceam niciun fel de aranjament cu nimeni, era limpede ca lumile noastre nu se intersectau decat in zona nevestelor.
Cand Luminita o vizita pe Danina, cele doua se refugiau in bucatarie, iar eu si Fanel jucam table in sufragerie. Stiu ca odata i-am zis: "iarasi table, nu te-ai mai saturat?" La care el mi-a raspuns cam asa: "pai ce altceva pot sa fac eu cu tine?" Si avea dreptate, eu nu eram nici intr-un caz un individ cu care sa fi avut ce sa faca un om ca Fanel. Eu nu ma preocupam sa castig bani, nu aveam combinatii prin agricultura, nu faceam niciun fel de aranjament cu nimeni, era limpede ca lumile noastre nu se intersectau decat in zona nevestelor.
Intr-o zi, cum stateam cu totii la o bere, ne povesteste Fanel ce a patit cu unul dintre regii Angliei. Se apucase el sa citeasca viata respectivului rege, dar, fiind un tip foarte prins peste zi, citea numai seara, cand se baga in asternut. Tinea cartea pe jos, langa pat, asa ca tot ce avea de facut era sa aprinda veioza, sa intinda mana, sa ia cartea si sa citeasca. El tinea minte pe dinafara pagina la care ramasese cu o seara inainte, asa ca nu avea probleme cu reluarea lecturii. Dupa vreo saptamana, insa, a ajuns la capatul rabdarilor si a refuzat sa mai citeasca. "Asa o carte tampita, nu mai vazusem. Azi citeam ce a facut ala pe la 30 de ani, a doua zi citeam din nou si era copil, pe urma scria ca murise, dar peste inca o zi conducea nu stiu ce batalie".
Pana la urma, lucrurile se lamurisera: cartea avea doua volume (ca si Bravul soldat Svejk). Iar Fanel lua unul la intamplare si il deschidea la pagina pe care o tinea minte din seara precedenta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu