Dacie in flacari

Dupa vreo doi ani, am aflat ca Fanel, tipul cu lectura, a murit. Da, a murit. Nu imi venea sa cred. Facuse un mic accident de automobil, in sensul ca intr-o intersectie, unde astepta la semafor, Dacia lui luase foc de la instalatia electrica. Fanel suferise niste arsuri minore, ajunsese la spital, iar acolo, nu stiu nici pana azi ce s-a intamplat, dar a murit. A lasat in urma un baiat si o fata, ambii de varsta scolara.

Cu ocazia aia am aflat ca Fanel era din Baicoi. Asa ca a fost dus si inmormantat acolo. Procesiune ca aceea la o inmormantare nu mai vazusem. Bocitoare, cortegiu kilometric, incredibil. Exact cand treceam prin fata scolii din Tintea, unde predam, mi-a venit randul sa fiu unul dintre cei patru care purtau sicriul pe umeri. M-am intrebat de ce fac asa ceva, dar nu am stiut sa raspund. Poate pentru intrebarea aia: "ce pot eu sa fac altceva cu tine?", care, intr-un fel, a contribuit si ea la intelegerea a ceea ce sunt, de fapt, eu insumi.

Ce are Svejk in comun cu regii Angliei

Acum, ca am ispravit cu fragmentele din Svejk, mi-am amintit ceva distractiv care s-a petrecut prin anii 80. Eram, pe-atunci, prof de mate la Baicoi. Luminita, sotia mea, avea catedra la Moreni, in judetul Dambovita. Tot mergand eu pe la Moreni, mi-am facut un amic, un baiat simpatic pe care toti il strigau Fanel. Era un tip foarte descurcaret, avea relatii peste tot, inclusiv la militie si la securitate. De fapt, seful securitatii de acolo ii era chiar prieten nedespartit, margeau amandoi prin tot felul de aventuri, aveau apartamente de care nu stiau nevestele, etc. Sotia lui, profa de engleza, preda la liceul Luminitei si cele doua au devenit prietene foarte bune. Asa l-am cunoscut eu pe Fanel.